Monday, January 30, 2017

Cum vitrinele mari au contribuit la menținerea sclaviei în SUA

Voi ascultați podcast-uri? Să știți că e o ocupație foarte bună în transportul public sau când încercați să adormiți după 3+ cești de cafea pe zi. Eu am o listă lungă de podcast-uri la care sunt abonat și astăzi am hotărât să mă împart cu notițele pe care le-am făcut ascultând The James Altucher Show cu Stephen Johnson.
Întotdeauna fac notițe cu bullet-uri și încerc să le fac cât mai scurte, dar le voi explica aici un pic mai larg.


1. Vitrinele au contribuit la continuarea sclaviei în SUA


Johnson a ajuns la această concluzie studiind evoluția shopping-ului într-o formă de petrecere a timpului liber în secolul XIX. Magazinele luxoase din Marea Britanie cu vitrine mari și aspect asemănător cu living-urile aristocrației atrăgeau cumpărătoare și le propuneau lenjerie... de bumbac. Anterior, doamnele din Marea Britanie purtau lenjerie din lână, care era produsă pe larg în țară. Odată cu schimbarea preferințelor, cererea de bumbac din coloniile americane a crescut vertiginos. Acest factor a contribuit la monocultura bumbacului în Sud și menținerea sclaviei pentru o perioadă mult mai lungă decât în albion. Nordul industrial nu avea nevoie de sclavi și pleda pentru abolirea ei. Restul este istorie.


2. Efectul fluturelui nu poate fi ignorat, mai ales în cazul introducerii noilor tehnologii


Orice tehnologie nouă poate avea ca efect schimbări nebănuite în societate. Exemplele sunt multiple și voi reveni la ele. Gândiți-vă cum s-a schimbat viața odată cu introducerea tehnologiilor mobile și rețelelor de socializare. Au dispărut profesii și au apărut profesii noi.



3. Introducerea tehnologiei aerului condiționat a contribuit la alegerea lui Reagan



Aerul condiționat a fost inventat pentru utilizare în producție, inițial pentru o tipografie color. Ulterior, tehnologia a fost extinsă pentru uz casnic. Ea permitea să locuiești confortabil în zone aride (Florida, Las Vegas etc.).  Acolo au ales să meargă pensionarii care vroiau să se bucure de proximitatea oceanului și timpul frumos. Tot ei erau mai conservatori și au contribuit la crearea așa-numitului Cerc al Soarelui (California, Oklahoma, Texas, Louisiana, Mississippi, Alabama, Florida, Georgia, Carolina de Sud și cea de Nord și Florida). Statele în cauză nu erau prea populate și, ca urmare, pensionarii conservatori au fost factorul decisiv în victoria lui Ronald Reagan.


4. Cafenelele au contribuit la dezvoltarea iluminismului englez



Consumul de cafea și formarea noilor spații publice unde aceasta era consumată au contribuit la schimbul de idei și progresul inovativ peste tot. Speriat de aceste mișcări, regele a decretat interzicerea cafenelelor, dar edictul a fost ignorat.

5. Internetul schimbă infrastructura urbelor mari


New-york-ezii și londonezii preferă shopping-ul online și această tendință este în creștere în orașele mari. Orașele mai mici, însă, își vor păstra infrastructura mai mult timp. Rețelele de socializare și publicitatea targetată contribuie la orientarea consumatorului care are o multitudine de alegeri, dar o astfel de meta-informație  nu este la fel de utilă în cazul orașelor mici.



6. Librăriile indie sunt tot mai populare în SUA



Poți cumpăra orice carte online. Dar nu poți repeta experiența unei librării cu personalitate și savura comunicarea și, poate, cafeaua care însoțește plăcerea cititului. O idee de business care merită explorată mai mult și în Moldova?



7. Întotdeauna trebuie să cauți o idee adiacentă



Multe dintre invențiile pe care le utilizăm sunt adiacente primelor lor utilizări. Teflonul din tehnologia cosmică s-a transformat în una de neînlocuit la bucătărie. Calculatoarele tot mai mici au devenit ceasuri și ochelari. Următoarea mare descoperire va avea și o utilizare/idee adiacentă și ea te poate face milionar


8. Beletristica te pregătește de luarea deciziilor similare în viața reală



Lecturile de calitate educă și anticipează unele situații care pot apărea în viață. Dacă e să fiu sincer, le cam ignor în ultimul timp și această idee m-a făcut să reîncep Madame Bovary.

Dacă ți-a plăcut, fă un share și eu voi mai pune pe blog notițele despre alte podcast-uri.


Tuesday, January 24, 2017

Halal de blogosfera

Igor Dodon, esta intr-un fel presedintele net-ului moldovenesc. Indiferent ce am crede noi, faptul ca dumnealui incearca sa isi cuantifice rezultatele e salutabil. Si, cu atat mai mult, transmisiunea live pe pagina lui personala e o premiera absoluta pentru Moldova. El mai si reactioneaza la postarile pe facebook. Intrebati-l pe Grigorii Duca. De fapt, scriu pentru halat!  😂😂😂

Monday, January 23, 2017

Sarea din bucate


Ce poate fi mai simplu și neinteresant ca sarea de bucătărie? Să vedeți ce istorie fascinantă are ea!

1. Origini

Chinezii au inventat metoda de extracție prin fierberea apei din ocean. Romanii au extins această practică în Europa cu mult mai târziu.

Prima salină este atestată tot în China în 252 BC

China a fost prima țară care a introdus taxe pentru sare. Resursele acumulate au fost utilizate între altele pentru finanțarea construcției Marelui Zid Chinezesc.

Egiptenii extrăgeau sarea din deșert și prin evaporarea apei de mare în delta Nilului. Ei au descoperit metoda de tratare cu sare a peștelui, cărnii și a legumelor pentru păstrarea pe termen lung. Tot ei au învățat să ”înmoaie” măslinele într-o soluție salină.

Experimentele cu păstrarea cărnii i-au adus la ideea păstrării cadavrelor în sare. Acest obicei a dus ulterior la mumificarea lor. În secolul XIX când mumiile erau aduse în masă în Cairo, vameșii le taxau ca pește sărat pentru a nu pierde oportunitatea de a contribui la buget.




2. Civilizațiile îmbogățite de sare

Celții erau numiți de romani gali. Acest nume provine de la grecescul ”hal” care înseamnă sare. Motivul datorită căruia celții au primit acest nume este comerțul cu sare și produse sărate, în special carne. Ei au îmbunătățit tehnicile de extragere și au început să folosească unelte de bronz în saline pentru că acestea nu rugineau.

În Roma, sarea era utilizată ca mijloc de presiune politică. Când aveau nevoie de susținere politică, liderii făceau subsidii la prețul sării. Armatele romane erau plătite în sare. Cuvântul salariu tot de la sare își are originea. Războaiele Punice (264-146 BC) au fost finanțate prin manipularea impozitului pentru sare.

Imperiile comerciale venețian și genovez erau în mare parte dependente de comerțul cu sare. Oferind subsidii comercianților de sare, venețienii și-au asigurat posibilitatea de a importa condimente la prețuri mai mici decât competitorii lor. Prosciutto, salamul și cașcavalurile reprezentau o sursă bună de profit și dependeau de tehnicile de tratare cu sare. Veneția și-a pierdut din relevanță doar odată cu marile descoperiri geografice.



3. Sarea, batogul și hering-ul

Vikingii, adevărații descoperitori ai Americilor, au putut să ajungă acolo datorită corăbiilor superioare și rezervelor de pește sărat pe care le luau cu ei. Bascii au învățat cum să facă corăbii mai bune de la vikingii care îi invadau periodic și au început să se aventureze după batog în Oceanul Atlantic. Spre deosebire de peștii mai grași, batogul putea fi păstrat mai mult timp și folosit în călătoriile pe mare mai lungi. Vikingii au început să pescuiască intens batogul în regiunea peninsulei Newfoundland creînd o piață profitabilă pentru acest tip de pește. Pentru sărarea acestuia, ei întreținea saline în Franța unde sarea putea fi evaporată natural. De asemenea, ei au preluat o tehnică venețiană care implica o serie de lacuri artificiale cu apă sărată.

Heringul era și el o sursă importantă de profit pentru comercianți. Între 1250 - 130, comercianții germani au creat Liga Hanseatică pentru reglementarea comerțului cu hering și sare. Membrii acestei ligi au influențat comerțul în toată Europa de Nord.

Suedezii care nu puteau evapora în țara lor sarea, o făceau pe insula caribiană Sfântul Bartolomeu.

Însă nu nordicii, ci Marea Britanie și Franța au preluat inițiativa în comerț după marile descoperiri geografice, iar Atlanticul a devenit ”centrul universului”.

Între secolele XVI - XVIII, consumul mediu european de sare pe zi a crescut de la 40 la 70 de grame.



4. Sarea și revoluțiile

Toți știu rolul ceaiului în lupta coloniilor americane pentru independență, dar și sarea a avut un rol destul de important. Mulți dintre coloniști depindeau de pescuit și extragerea sării era vitală pentru ei. Britanicii nu vroiau ca aceștia să își extragă propria sare și au redus prețul sării de import pentru a limita producerea ei pe continent. Așa ei au devenit monopoliști și prin reducerea cantităților de sare importate pe continent controlau comerțul exterior al coloniilor.

Ulterior, britanicii au crescut taxele pentru sare și acesta a fost unul dintre motivele Războiului Revoluționar American (1775).

În timpul conflictului, britanicii au sistat importul de sare pentru a prejudicia comerțul coloniilor. Această măsură nu și-a avut efectul și americanii au devenit o națiune independentă în 1783.

Revoluția Franceză a avut și ea de a face cu sarea. Ca și egiptenii, chinezii sau romanii antici, când Louis al XVI-lea a avut nevoie de fonduri suplimentare, a recurs la mărirea taxei pentru sare.

Finanțarea modului extravagant de viață al lui Louis al XVI-lea solicita din ce în ce mai multe finanțe, ca urmare taxele creșteau încontinuu. Cetățenii erau și mai înfuriați de faptul că unele orașe sau instituții clericale obțineau scutiri de taxe pentru sare după bunul plac al regelui.

Taxele au forțat mulți comercianți să devină contrabandiști de sare, riscând (ironic)  ani grei la ocnă sau decapitarea. Pentru a curma deprecierea veniturilor statului, cetățenii erau obligați să cumpere un minim de sare pe canale oficiale - sel du devoir.

Taxarea pentru sare exemplifică opresiunea țăranilor din Franța pre-revoluționară și reprezintă și o cauză a ei. Unul dintre primele decrete revoluționare a fost abolirea taxei pentru sare.

Ți-a plăcut? Citește cartea aceasta care a fost sursa de inspirație pentru postare!




Monday, January 16, 2017

Top 3 hotărâri ale Curții Constituționale din 2016 care te afectează personal



Cu toții înțelegem că, în ultimul timp, Curtea Constituțională (CC) a luat o atitudine proactivă și influențează tot mai mult viața noastră cotidiană.

Nu mă voi referi la crearea blocului constituțional prin acordarea priorității Declarației de Independență față de textul Constituției Republicii Moldova. S-a scris mult despre asta și eu personal consider că după luarea hotărârii în cauză este fără dubii clar că vorbim limba română. Și asta nu se poate schimba decât prin modificarea întregului sistem constituțional al țării (Republica 2.0).

Astăzi, Curtea a publicat topul hotărârilor sale și eu am decis să identific trei dintre ele care ne afectează cel mai mult zi de zi.

1. Hotărârea nr.2 din 09.02.2016  (excepția de neconstituționalitate)

Esența hotărârii: Orice instanță se poate adresa Curții Constituționale pentru invocarea ”excepției de neconstituționalitate”.

Pe înțelesul tuturor: Te adresezi în instanță la Judecătoria Edineț și crezi că norma aplicabilă nu este constituțională. Ceri instanței să se adreseze CC și obții poziția curții asupra acesteia.

Partea pozitivă: Această decizie facilitează accesul cetățenilor la justiția constituțională. Unele state prevăd accesul direct pentru cetățean la CC. Noi nu avem această prevedere și Hotărîrea CC vine să democratizeze procedura în cauză.

Partea negativă: Accesul facilitat la CC va duce la inevitabil la inflația sesizărilor. Numărul lor deja este dublu față de perioada 1995-2015 (!). Un exemplu ar fi sesizarea la solicitarea domnului Ghenadie Valuță care consideră că e ok să discriminezi pe criteriul orientării sexuale.

2. Hotărârea Nr.9 din 29.04.2016 (arestul preventiv)

Esența prevederilor: Arestul preventiv se stabilește pentru (până la) 30 de zile, se prelungește doar cu (până la) 30 de zile și nu poate dura mai mult de 12 luni.

Partea pozitivă: S-a stabilit un plafon pentru arestul preventiv și asta va motiva organele de urmărire penală să fie mai rapizi în activitățile lor. Ele nu vor mai putea utiliza arestul preventiv drept o cale de presiune asupra învinuitului. Oricine este arestat va înțelege cât timp i se poate aplica această măsură. De asemenea, judecătorii de instrucție vor fi mai precauți când vor aplica această măsură.

Partea negativă: Aproape toți procurorii pe care îi știu, spun că au trebuit să elibereze ”bandiții” care erau în arest preventiv. Organele de urmărire penală gestionează un număr excesiv de cazuri comparativ cu (virgulă) capacitățile instituționale pe care le au. Ei vor trebui să ”grăbească” procedura, fapt ce se va reflecta asupra calității urmăririi penale.

3.  Hotărâre Nr.7 din 04.03.2016 (alegerea Președintelui)

Esența hotărârii: S-a revenit la alegerea directă a șefului statului.

Partea pozitivă: Cetățenii au un rol sporit în sistemul democratic, având decizia finală asupra unui exponent al puterii executive. Președintele este garantul Constituției și alegerea sa directă îi conferă mai multă ”legitimitate” (a nu se confunda cu legalitatea).

Partea negativă: Consecința naturală a acestei hotărâri este creșterea fricțiunilor dintre Parlament și Președinte ca două poluri ale puterii alese direct. De asemenea, alegerea directă a șefului statului este asociată cu atribuții mai largi decât cele prevăzute la moment. Fără pârghiile adecvate, Președintele nu va putea realiza prea eficient promisiunile de campanie.

PS Știm cu toții că hotărîrile CC nu se discută, ci se execută. Dar credeți că veți fi afectați de ele personal?


Friday, January 13, 2017

Jurnal TV și tot mai micile ecrane


Cred că au rămas foarte puțini oameni care nu s-au expus asupra situației de la Jurnal TV. E trist când un post de opoziție acuză presiuni și trebuie să reducă din grila de emisie pentru a subzista în continuare. 

Dar situația aceasta se explică foarte ușor dacă te gândești la modelul de business pe care și l-au propus cândva noile canale TV create după 2009. Niciunul dintre ele nu a urmarit să realizeze profituri serioase din publicitate. Mai mult, cred că e aproape imposibil să întreții o televiziune de știri în Moldova care să fie sustenabilă. De asta, Jurnal TV a optat să devină o televiziune generalistă cu emisiuni pentru casnice cu starlete locale. Din păcate pentru companie, nici asta nu a mers.




Profitabilitatea și rațiunea de a exista a televiziunilor de la noi este cea mai mare în campanie electorală. Atunci sponsorii înțeleg de ce aruncă bani în găurile negre ale bugetelor TV și cu ce scop o fac. Dacă vreți să mă contraziceți, explicați-mi de ce marea majoritate a canalelor TV este deținută de politicieni.



Alternative sunt puține. Abonamente ca la Дождь sau crowdfunding. Ambele merg greu într-o țară unde 99.9% din content este piratat și oamenii nu prea înțeleg de ce ar plăti pentru știri.
Încă un motiv serios de ce nu cred că Jurnalul ar putea subzista din suport popular este faptul că el de ani buni face partizanat. Doi moguli media au o vendetă personală pe care care o soluționează aruncând cu glod unul în altul de pe ecranele televizorului. 



Eu unul nu aș plăti pentru ca să privesc asta. Înțeleg foarte bine că cetățeanul simplu crede orbește în ceea ce vede la TV. Cel mai degrabă că odată cu schimbarea grilei de emisie Jurnal TV, cetățeanul simplu va trece la PRIME sau alt outlet cu divertisment pe placul lui. Cel mai degrabă că asta și se urmărește prin neprelungirea contractului cu locatorul (ex-)sediului televiziunii.

Mai este un factor, destul de cinic și pragmatic și el. Premise pentru alegeri anticipate nu se prevăd și întreținerea unui staff mare nu e foarte fezabilă. Pe de altă parte, motivul mediatic creat va crește pe termen scurt interesul față de Jurnal.




Ce urmează? Cred că o reînviere a Jurnalului la începutul anului 2018, dar poate fi târziu. Pe piață se conturează predominanța a două conglomerate mari de canale TV. GMG și grupul asociat de unii jurnaliști cu PSRM.

Nu am privit niciodată emisiunile de divertisment de la Jurnal, așa că nu știu dacă îmi va fi dor de ele. La un moment, îmi plăcea emisiunea de satiră politică ”Ora de Ras”. În ultimul timp, devenise penibilă. Îmi pare rău pur omenește de oamenii care rămân fără joburi, dar ei și-au asumat acest risc când au ales să facă partizanat politic. Și, iarăși, sarcastic, presupun că îi vom vedea pe o parte pe sticlă la GMG.

Ce poți tu să faci? Caută informație online din mai multe surse și abonează-ți bunicii la Ziarul de Gardă ca să vadă și o altă perspectivă decât cea care se îngustează constant pe ecranul albastru.


Wednesday, January 11, 2017

Заграница не поможет




Azi toți discută despre o publicație a Daily Mail potrivit căreia noi suntem cel mai ”alcoolic” popor din lume. Daily Mail este un tabloid. Ei crează clickbait. Titlurile lor cred că ar inspira multă lume din presa locală. Ei au scris despre o femeie ”care a rămas gravidă în gură după ce a mâncat calmari” sau despre faptul că ”bebelușii cu cap mare sunt supuși unui risc sporit de cancer”.





Problema nu e în Daily Mail. Mai mult aș spune că ea nu e nici în consumul de alcool în țărișoara noastră. Ceea despre ce vreau să vă spun azi e că noi așteptăm prea multe din exterior. E o boală a popoarelor care au fost prea mult timp provincii. Decenii întregi am așteptat să vină indicația de la Moscova să trăim bine. Unii o așteaptă și acum. Alții privesc cu jind la Bruxelles și Washington. În cel mai rău caz la București. Așteaptă să vină cineva să facă bine.




Adevărul e că nimeni nu va veni să ne facă curățenie în ogradă. Noi în ultimii 26 ani nu am putut scăpa de stigmele ”stat post-sovietic”, cum au făcut unii, și ”cea mai săracă țară din Europa”. Tot noi nu am reușit să ne rezolvăm conflictul înghețat de pe propriul teritoriu.




Noi am lăsat o familie să ne monopolizeze conducerea timp de 8 ani și să se fure miliardul în alți 7. Și banii ”confiscați” din bugetul statului, mai bine zis din buzunarele noastre, nu se vor întoarce cel mai degrabă niciodată.



Noi suntem complici pentru că nu am știut să ne schimbăm suficient. Suntem ascultători și fricoși. Nu ne putem asuma responsabilitatea pentru propria țară, propriul destin, propria ogradă. Încă, așteptăm să vină cineva să ne facă bine.

Dar și asta se poate schimba. Demnitatea și asumarea de responsabilitate sunt ca și mușchii. Ele se dezvoltă doar dacă le folosești. Și e cam timpul să le folosim.

Cât despre ”știrea” Daily Mail, nu există PR rău. Poate mai atragem așa turiști.






Friday, December 16, 2016

7 tipuri de oameni care știu adevărul absolut


Pe netul moldovenesc sunt o grămadă de oameni care dețin adevăruri absolute. Ei știu ce și cum se face și de ce nu se face. Ei îți dau sfaturi și te învață cum să trăiești. Ei știu și pot. Dar cel mai important au timp pentru a-ți explica totul pe facebook.

Să-i analizăm:

1. Moraliștii



Fie foarte laici, fie foarte credincioși. Au sonar moral mai ceva ca delfinii și o tastatură cu mâncărimi constante. Dacă le răspunzi, devin animale de turmă, se strâng și primesc plăcere în grup. 
Ador să le/îi fac să își reconsidere valorile și să accepte poziții inverse celor de la care au pornit.

2. Experții




Oameni care au apărut vreodată la TV sau au dat interviu pentru vreun portal și, de atunci, pot să se expună asupra oricăror probleme: de la procesele geotermale care au influențat scufundarea Atlandei la soluțiile durabile pentru Orientul Mijlociu.
Ei au ceea ce englezii numesc entitlement. Adică, simt că opinia lor contează și ei sunt obligați să o expună. Nope!

3. Feministele radicale




Nu este nimic mai bun pentru o societate de rahat decât să se promoveze drepturile și interesele femeilor. Dar este un grupuleț care vrea emasculare și tirania femeilor. De parcă ele nu pot greși sau fi la fel de ticăloase ca și bărbații. Iarăși, nope!

4. Naționaliștii/Oamenii cu viziuni politice extreme




Aici totul e simplu. Ei știu o singură soluție pentru toate problemele. Pentru că toate problemele au o singură cauză. Și cauza ceea poate fi înlăturată cu ajutorul unui tanc sau unei sabii.

5. Influencerii


Oamenii cu like-uri și cu poziții care se schimbă de la #făunbinețării la #jiosAliansu în decursul unei zile. Mai mult decât atât, dacă mai apar pe sticlă, se apucă de scris de suflet sau despre modă. Și o sectă micuță îi urmărește fidel. Până apare alt influencer. Da mai este și un video-blogger al cărui nume e reprezentativ pentru nivelul său al intelectului. El educă o generație de teenageri după chipul și asemănarea sa.

6. Țitatnișii




De obicei, migranți de pe Odno sau VK. Au câte un citat pentru fiecare caz al vieții. Banalități tirajate. Unii le strâng și se primește cărțulie în 5 volume pentru bookselfie-uri pe instagram.

7. Haterii


Așteaptă să se întâmple ceva rău și să se bucure. Calitatea asta îmi pare că e impregnată genetic tuturor celor care sunt homo sovieticus. Și e păcat.

Bonus


Noi restul. Câteodată și eu, și tu facem la fel. Dar e important să fim suficient de conștienți pentru a ne opri și a ne recunoaște greșelile.

Mesaj pentru cei din categoriile 1-7, eu nu sunt un om politically correct și nici nu vreau să fiu. Dacă vă deranjează aveți următoarele opțiuni: unlike, unfollow, unfriend, block! 

Dar, cum v-ați umple viața de sens, atunci?