Friday, September 23, 2016

The maze of the Branesti Cellars


As many of my friends know, I am a wine aficionado. Wine to me is culture, style, an endless conversation and a sign of the depth of the person's interests and tastes.


A photo posted by Andrei Curăraru (@kurararu) on

Today I would like to tell you about a special place in Moldova, the Branesti Cellars.

Located at 50 kilometers from Chisinau, the cellars show you two very different perspectives on what wine experience can mean.

A photo posted by Andrei Curăraru (@kurararu) on

First you can see the classical Moldovan underground cellar with endless tunnels sculpted in the karstic structures, one of the few resources that our land has to offer. With moldy wine bottles and "streets" full of oak barrels where wines metamorphose like butterflies to excite your taste buds years later.

© Alexandru Panis

 Here you will find Madeira and Marsala-like wines that are quite rare for the region with their dazzling sweetness taking you to an oriental type of paradise, reminding you of exotic spices and herbs.

© Alexandru Panis


These wines definitely spark desires and might just make your soul burn, so be careful with whom you drink them...

© Alexandru Panis


What is most unusual about Branesti is their Greek style maze that makes you think of the Minotaur and the hero Theseus and the ambrosia of the old world.

© Alexandru Panis


There soon you will find the first Moldovan underground hotel with a wine spa and a theater stage for the most exotic plays and concerts you might imagine.



For some reasons I thought of a Roman orgy, that would last for days and, contrary to the popular belief would concentrate mainly on good wine, music, poetry and food.

© Alexandru Panis


I could see a lazy Roman enjoying a feast at the Branesti Cellars.

© Alexandru Panis

If you want an exotic place to visit in Moldova, do not hesitate to go there for the National Wine Day!



De unde vin observatorii la alegerile prezidentiale din 30 octombrie?


De unde vin observatorii la alegerile prezidentiale din 30 octombrie?
Sursa: cec.md

Disclaimer: lista va fi completata pe parcurs
Create line charts


Monday, August 29, 2016

Singurul magnețel de pe frigiderul meu


Singurul magnețel de pe frigiderul meu e cel din Budapesta. Eu nu cred în magnețele și urăsc oamenii care i le dăruiesc prietenilor. Mesajul e ceva de tipul: ”Uite încă un loc unde eu am fost și tu nu”. 


Eu am prins virusul călătoriilor de câțiva ani de la cineva. Și l-am prins bine. Am văzut destul de multe țări, cei care mă urmăresc pe instagram cred că sunt obosiți de pozele de acolo. Am văzut, am gustat, am analizat și am înțeles multe din escapadele acestea.

Eu sunt un egocentric mare și rareori accept că greșesc, dar greșesc destul de des. Cândva ascultam mult rock rusesc. Și m-a atins tare piesa "Я остаюсь" de Крупский и Сотоварищи și mai ales fraza:

”И пусть остаться здесь сложней, чем уйти,

Я всё же верю, что мне повезёт...”




Făcea parte din rebeliunea mea de tânăr din fosta URSS. Da, da. Nu din CSI, sau din Basarabia. Din fosta URSS. Sunt mai homo sovieticus decât aș vrea și toți suntem. Fataliști ca la Dostoievski, falși ca în Suflete Moarte, indeciși ca Bolkonski.

Am decis să rămân. Să accept un prim salariu de 1111 lei în 2006. Să nu activez în mai puțin de 2 locuri niciodată, iar, într-o perioadă, chiar la 4 servicii (mersi, Moldova 1 pentru șansa de a fi prezentator). 

În Moldova poți fi cine vrei tu. Eu am fost lector la 21, am lucrat la o firma de audit, prezentator la TV și radio, tare puțin și deprimant la fundația Soros, m-am dat drept analist politic, am lucrat la stat, am făcut consultanță și campanie electorală. 

Am scris, am fost pe sticlă, am fost fericit și trist.

Tot aici am iubit. Am avut pasiuni trecătoare și iubiri ucigătoare care au lăsat urme adânci și care poate mai sângerează.

Deși sunt un om ursuz și un introvert transformat, am avut în jur oameni faini și colective de invidiat, aproape peste tot. Le mulțumesc și lor.

Am încercat să mă țin de cuvânt, să fiu vesel și optimist. Câteodată prea critic și acid, știu.

Dar, a venit momentul să spun că am greșit. 

În primul rând, prin naivitatea că experiența internațională nu contează. Ea te formează ca un om care gândește în afara complexelor provinciale și sparge stereotipurile pe care, deși le înțelegi, subconștient continui să le practici.

De ani buni, citesc preponderent în engleză și, urmând principiul din Good Will Hunting am făcut o școală de autodidact care m-a făcut să mă simt egal cu profesioniști din alte state, schițând câte un zâmbet ironic când ei, deși profesioniști buni, nu aveau cultura generală.

Aici, recunosc faptul că m-a ajutat mult și Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale, care e una din ultimele surse de creieri și prin schimbările din el înțelegi cât e de mare brain drain-ul de la noi din țară.

Am greșit că nu am avut încredere în faptul că sunt la fel de competitiv oriunde, nu doar aici.

Am greșit crezând că nu există limite și, câteodată, am fost gelos pe ”tinerii școliți în Europa” care la noi sunt ”discriminați pozitiv”.

Am greșit crezând în mituri și alegând răul mai mic. Nu există rău mic. Dacă alegi între două rele, următoarea alegere va fi și mai degradantă. Trebuie să alegi pe cei în care crezi și să-i taxezi dur când ei te dezamăgesc. Nu mai faceți ”un bine țării” decât dacă real credeți în cei în dreptul cui puneți ștampila.

Am greșit prin a crede că inevitabil va fi mai bine. Trebuie să fie atât de rău ca până și ultima cămilă din caravană să înțeleagă că așa nu se mai poate. Și asta la noi va mai dura.

Am greșit crezând într-o generație, cea care i-a urmat pe romanticii anilor 90. Ei ne-au dezamăgit pe toți.

Am greșit fiind prea idealist și prea puțin practic într-o lume în care ai de ales între otkat și coffee-break pentru a trăi confortabil.

Și acum am decis să plec. Adică, decizia am luat-o cam un an în urmă și era dictată preponderent de factori personali.

Plec acum pe un an acolo unde, ironic, am cumpărat singurul magnețel de pe frigider.

Și postarea asta nu e un îndemn de a fugi din Moldova și a stinge lumina. 

Mesajul meu este să nu vă închistați în această palmă de pământ. E bine și pentru ea și pentru voi.

Mie mi-a luat 30 de ani să înțeleg asta. 

Și pentru că am scris postarea asta nostalgic, ascultând rock-ul rusesc pe care îl adoram în adolescență, o s-o termin cu Цой, care e viu.

”Но странный стук зовёт в дорогу.
Может, сердца, а может, стук в дверь.
И когда я обернусь на пороге,
Я скажу одно лишь слово: "Верь!"”



Monday, August 22, 2016

7 motive de ce viitorul tău e la viteza 4G (infografic)

De ce viteza internetului tău mobil contează?

Pentru că nu ne mai închipuim o lume fără un smartphone conectat la o viteză comparabilă cu cea a wifi-ului de acasă, dar ce urmează?

1. Wearables

Ceasuri, inele, ochelari și, de ce nu, lentile smart? De ce ai avea nevoie de un wearable?



2. Educație

Bonus: Dacă înveți de pe un device ai cu 60% mai multe șanse de a studia între orele 6 și 8 dimineața (inclusiv în transportul public).

3. Business

Dacă până nu demult consideram că smartphone-ul distrage atenția de la obligațiile de serviciu...




4. Social Media

Deși mulți consideră că social media este un rău, pentru majoritatea, rețelele de socializare sunt o necesitate constantă. 



5. Familie mobilă?

Informația obținută cu ajutorul device-ului mobil poate fi crucială atunci când vorbim despre călătorii, meteo, dar se pare că și educație și îngrijirea animalelor de companie.



6. Volum

Apropo, un zetabit este echivalent cu un trilion de gigabiți, poate între ei găsim și miliardul nostru?


7. Accesibilitate

84% din populația țării pot avea acces la internet cu o viteză de până la 300 Mbps (!)


Bonus

Publicația engleză The Telegraph sugerează că nu există diferențe între utilizarea rețelei 3G și 4G pentru viața bateriei smartphone-ului!





Monday, August 15, 2016

În apărarea lui Platon


Plato este considerat unul dintre întemeietorii filosofiei occidentale, Textele sale au stat la baza dezvoltării majorității teoriilor idealiste și au influențat aproape tot parcursul dezvoltării gândirii umane până în prezent.

Posibil cel mai mare critic al său era discipolul său Aristotel. Plato considera că există două lumi, cea reală în care trăim noi și lumea ideilor, una perfectă în care rezidă esența lucrurilor din lumea reală. Poți distruge un scaun în lumea reală, dar nu poți distruge ideea de scaun care este imuabilă.
Aristotel era mai realist și pragmatic, el respingea dualitatea lumilor și considera că existența este aici și acum așa imperfectă cum e. Din această confruntare a rezultat și faimoasa frază ”Plato mi-e prieten, dar mai prieten mi-e adevărul”.

Se pare că un nou Aristotel a apărut pe plaiul moldav. El afirmă că Plato a greșit, iar teoria sa cu privire la regele-filosof este una eronată pentru că puterea corupe. Un atac grav aș zice eu, ironic.

Dar să cercetăm problema mai îndeaproape.

Teoria regelui - filosof (dacă o cunoști fă scroll la următorul bold)


În cartea sa Republica, Plato descrie un stat ideal utopic Kallipolis, în care filosofii devin regi. 
”În polis-ul (statul) nostru filosofii trebuie să devină regi sau cei care sunt regi sau conducători trebuie poată filosofa adecvat și cu adevărat, așa ca puterea politică și filosofia să fie co-instanțiate, atâta timp cât natura celor care se ocupă cu aceste două activități (i.e. politica și filosofia) vor fi separate, nu se vor opri necazurile pentru polis-ul nostru, dragă Glaucon. 
Până ca aceasta să se întâmple, construcția pe care o descriem în teorie este foarte departe de adevăr și nu va vedea lumina zilei. Pentru că am înțeles cât de paradoxală este această afirmație, am ezitat un timp să o fac. Pentru că este greu de acceptat că nu poate exista fericire publică sau privată în orice alt polis.”(473cII-eS) 
Apărarea acestui postulat rezidă în primul rând în termenul filosof, care în acea perioadă era percepu larg ca iubitor de înțelepciune. Pentru că el este un iubitor, el iubește integral. ”Trebuie să îți reamintesc sau ții minte că atunci când se spune despre cineva că el iubește ceva, se presupune că el iubește totul și nu doar o parte din ceea ce iubește?”(474c8-II)
Deoarece el iubește înțelepciunea, el trebuie să iubească totul ce poate învăța sau cunoaște: "Cel care este pregătit să încerce orice tip de învățătură cu gust și care învață cu entuziasm și nu se poate sătura de învățat, poate fi numit pe drept filosof” (47sc6-8).

Cum poate fi aplicată această teorie astăzi?



Definiția elegantă a lui Plato permite următoarea concluzie. El vrea ca la conducere să vină oameni care să aplice știința (înțelepciunea) în conducere. 
Ce forme poate asta lua în secolul XXI? 

  • utilizarea noilor tehnologii în luarea deciziilor (modelarea matematică și/sau cibernetică a situațiilor și stabilirea soluțiilor optime cu ajutorul lor);
  • accederea la putere a unor giganți intelectuali care să asigure aplicarea potențialului lor intelectual în guvernare (Marc Aureliu, Voltaire, Churchill, Rousevelt, J.F. Kennedy, M. Thatcher șa) 
  • tehnocrația/meritocrația - promovarea în funcții-cheie a persoanelor care au expertiza necesară pentru a asigura calitatea procesului decizional și de implementare.
  • consultanții ”iubitori de înțelepciune„ - utilizarea expertizei externe pentru luarea deciziilor mai bune.
Aceste percepte au fost și sunt utilizate în filosofie, management și alte științe promovând aplicarea metodelor științifice în procesul de organizare și conducere.

Critica teoriei lui Plato

Noul Aristotel ne prezintă un argument împrumutat de la Robert Michels, pe care cel din urmă îl întitula legea de fier a oligarhiei și publicului larg i se explică prin faptul că orice tip de guvernare tinde spre una oligarhică, iar orice lider va tinde să-și realizeze scopurile personale în defavoarea celor publice. Răspunsul logic al lui Plato ar fi că în lumea noastră imperfectă nu poate fi altfel. Doar în lumea ideilor există forme de guvernământ perfecte, iar scopul nostru în această lume e să tindem să ne apropiem de lumea ideilor.

PS Lucrările lui Plato le puteți găsi gratuit pe biblioteca Guttenberg. Lucrările noului Aristotel le puteți găsi la editura Bestseller, alături de așa hituri literare precum „De vorbă cu Emma„ sau ”Amintiri din Viitor”.

Surse:
1. Bunul simț
2. Republica lui Plato
3. C.D.C. Reeve, Philosopher-Kings: The Argument of Plato's Republic 




Friday, August 12, 2016

Despre feminism

Descriere scurtă a ceea ce pentru mine este și nu este feminism.


Recent o postare pe facebook despre femeile care nu își hrănesc bărbații cu mâncare de casă și o atitudine plină de fecale față de acestea. La toate nivelurile această postare este greșită și încercarea de a-și cere scuze public doar a adaugat la imaginea misoginului moldav.

Trăim în secolul XXI, faptul cum au fost aranjate genele și dacă au fost doi X sau a mai apărut și un Y, contează atât de puțin, încât în SUA este activă discuția despre anularea clasificării WC-urilor după criteriul gender.

O plăcere deosebită a fost reacția unor femei, considerate drept model de către societate, care în modalități metafizice încercau să susțină locul femeii la cratiță sau la mașina de cusut pentru a-și reîntregi aura femeiască.

Deci, pe scurt, ce cred eu despre feminism și egalitate:

1. Femeile au aceleași drepturi ca și bărbații


Problema egalității în drepturi mai este actuală în unele societăți fundamentaliste (hint: acolo de unde vine o bună parte din sex-turiștii din Moldova), iar în majoritatea statelor femeile pot vota și pot fi alese (go Hillary!), pot fi antreprenoare, au (sau trebuie să aibă) acces egal la educație șamd. Probleme la categoria asta mai avem și astăzi, în special, din cauza mentalității colective și prezumțiilor de tipul ”nu are nevoie femeia să învețe” și a altor aberații de tipul.

Revers: Dreptul tatălui la custodia copilului trebuie să fie egal cu cel al mamei. Femeilor ar trebui să li se aplice detenția pe viață și alte tratamente nemotivate ar trebui să dispară.


2. Femeile trebuie să aibă salarii egale pentru muncă egală


Colegii de birou sau cei din firme care concurează trebuie să aibă salarii comparabile. Un pic de transparență ajută (PS întotdeauna spuneți colegilor ce salariu aveți, ați putea fi uimiți de discrepanțe). După diferite aprecieri, femeile primesc salarii cu vreo 25% mai mici decât bărbații. Asta vorbește despre integritatea angajatorilor (de multe ori, femei și ele).

Revers: Dacă partenera are salariu comparabil cu cel al partenerului, este nevoie să se discute sincer despre cheltuieli (cină, vacanță etc.) și atitudinilor complexe față de carieră (concediu maternal/paternal, suport în carieră etc).

3. Rolurile clasice în relație/căsătorie


În secolul XIX, când o bună parte din femei nu puteau lucra, era înțeles de la sine că ceea ce se numește curtare vine de la bărbat. Acum, în condițiile în care suntem egali și pretindem la atitudini egalitariste, totul ar trebui să fie negociabil. Cine achită cina/vacanța? Cine gătește azi? Cine duce copilul la grădiniță? Cine face curățenie în apartament? Cine aruncă gunoiul? Pe numele cui va fi ipoteca?
Totul este negociabil și reiese din faptul că o relație e uniunea dintre doi egali. Locul femeii nu e la cratiță și bărbatul nu este obligat ”să întrețină familia aceasta”, mai ales dacă familia este ea, soacra și motanul ei.
Revers: Bărbatul care te respectă și nu te cumpără, dar totuși face gesturi frumoase așteaptă un efort mai mare de la tine. Poate un gest frumos sau să îl asculți când are probleme. Sau să renunți la o ieșire cu prietenele pentru a avea grijă de el când e răcit. Nimeni nu are drepturi by default. Asta e partea cel mai greu de înțeles pentru pseudo-feministele de azi.

4. Hărțuirea și promiscuitatea



Hărțuirea: Oricât de sexy ar fi îmbrăcată o femeie, nu este ok să i se adreseze glume libidinoase sau încercări de a o pipăi/fluiera/agresa. Dragi femei cu decolteuri generoase sau blugi cu 2 mărimi mai mici, nu puteți să vă așteptați că privirea unor bărbați nu va aluneca pe zonele pe care le evidențiați, dar, credeți-mă, opinia proastă despre o femeie se formează în primul rând în baza comportamentului ei, nu a țoalelor.

Promiscuitatea: Ca să fie pe înțelesul tuturor, vorbim despre apreciative de tipul ”curvă”. Voi și noi suntem stăpânii propriului corp și putem face aproape orice cu el (dona organe, face piercing-uri, tatuaje etc.), inclusiv și sex fără obligații sau în schimbul unor beneficii (mai mult sau mai puțin legale). O femeie fără obligații poate face sex cu cine vrea și unde vrea, în limitele decenței, desigur. Dacă noi nu am accepta asta, cum ne-am simți macho și am avea atâtea prezumate cuceriri?
Pentru mine personal, problema intervine într-o relație. Caz în care îi condamn pe ambii dacă înșeală.

Revers: Faptul cum te îmbraci transmite un mesaj care poate fi înțeles cu totul greșit de cei din jur (asumă-ți faptul, mai ales în contextul job-ului). Promiscuitatea presupune faptul că o serie de persoane cu valori tradiționale vă vor condamna și asta e dreptul lor, dacă nu vă lezează onoarea și demnitatea.

5. Cotele și discriminarea pozitivă a femeii


Într-o societate profund patriarhală, pentru a transforma rolul femeii, este nevoie de asigurarea prezenței sale în anumite domenii (politică, studii, administrație publică, afaceri etc.) Aceste măsuri pot lua forma unor cote, granturi, programe de stimulare etc. Problema de bază este că ele trebuie să fie provizorii, în caz contrar vor deveni discriminare împotriva bărbaților.

Revers: Astfel de măsuri de multe ori vin împotriva spiritului combativ al feminismului și pot fi utilizate ca pseudo-contraargumente împotriva sa.

PS. Nu uitați cât de greu este unui bărbat educat în societate/familie patriarhală, înconjurat de femei care prin definiție nu vor să fie egale și acceptă rolul lor „tradițional” să fie pro-feminism.


Saturday, August 6, 2016