Cristina Evtodii este o persoană extrem de implicată într-un milion de proiecte. Este RJ pe LOLO, și-a tras BLOG și este pasionată de fotografie. Dar, nu acesta este motivul din care am hotărât să-i propun să răspundă la chestionar, ci faptul că ea are o sete de invidiat de a afla lucruri noi, de a învăța și de a se face auzită prin opinii argumentate. Profesia pe care și-a ales-o are puțini reprezentanți de seamă, puțini oameni notabili printre jurnaliști și specialiști în PR. Tot mai mulți ”cititori de prompter”, fotomodele la pensie și alți wanna-be populează mapamondul jurnalistic.
Ceea ce o deosebește pe Cristina este, pe lângă ambiția sănătoasă și curajul necesar, acel fond în formare fără de care este greu să numești pe cineva jurnalist.
Deci, lectură plăcută:
Cristina Evtodii răspunde la Chestionarul lui Proust
Principala trăsătură a caracterului meu:
Principala trăsătură pe care o posedă
caracterul meu este cea educată de părinţii mei. Ei direct şi indirect mi-au
insuflat ca să posed simţul devotamentului.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat:
Este cea de a uimi, de a da dovadă de curaj şi
bărbăţie, de a fi sincer şi încrezut în sine.
Calitatea pe care o prefer la o femeie:
Calitatea primordială atribuită unei femei
este feminitatea!
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:
Prietenii îmi sunt bucăţi din suflet. Eî îmi conferă
aripi, ce mă ajută să îmi îndrept zborul spre acei nori şi stele, spre care
mi-ar fi necesar. Deci, apreciez, cel mai mult, la prietenii mei: devotamentul,
receptivitatea, grija şi ajutorul pe care mi-l acordă, oricînd.
Principalul meu defect:
Nu pot spune “Nu” şi dacă o fac, atunci mă simt
incomod.
Ocupaţia mea preferată:
Sunt un lector înflăcărat. Citesc oricînd şi oriunde.
Lectura calitativă poate schimba viziunile. Am o bibliotecă personală, iar în
fiecare săptămînă, o îmbogăţesc cu, cîte cel puţin, o carte.
Visul meu de fericire:
Aş vrea ca fericirea să îmi definească viaţa. Pentru a
deveni un om fericit, nu e nevoie doar să visez la aceasta. Lectura cărţii
“Arta de a reuşi” de Dale Carnegie mi-a insuflat dorinţa de a fi activă
continuu, pentru a obţine ceea ce îmi doresc. Poate şi în aceasta constă
fericirea- posibilitatea de a fi în continuă schimbare!
Pentru a avea o viaţă fericită, e nevoie de o minte
liniştită. Armonia sufletească este izvorul nesecat de idei noi, realizări
frumoase şi inspiraţie continuă…
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:
Omul, nu este un robot, şi poate fi distrus uşor.
Precum toamna nu cruţă frunza şi o lasă fără puteri, astfel şi viaţa omenească
stă pe un fir subţire de aţă. Conştientizez acest fapt, totuşi aş fi distrusă
dacă aş pierde aproapele meu…
Ce-aţi vrea să fiţi?
Hmmm… Nu aş vrea să schimb nimic! Îmi place ceea ce se întîmplă cu mine. E
frumos şi mi-e destinat doar mie!
Aş vrea să trăiesc doar în ţara în care m-am
născut! Sunt un patriot înflăcărat, iar hotarele ţării le voi trece, doar
pentru a-mi dezvolta cultura personală!
Provenim dintr-un neam truditor, iubitor de pămînt şi ospitalier.
Ospitalier e şi locul în care ne-am născut, cu
coline şi cîmpii de flori, cu specii rare de păsări, cu peisaje pitoreşti, care
nu au fost explorate de prin timpurile stră-stră-strămoşilor noştri. Suntem
datori acestui strugure de pămînt, fiindcă încă mai păstrează istoria. Poate de
aceea judec la rece persoanele care pleacă din ţară pentru a avea
un trai “decent” undeva
departe de casă.
Culoarea preferată:
Culoare este peste tot şi dacă aş spune că iubesc
albastrul, m-ar iubi doar cerul, iar soarele nu mă va mai încălzi!
Am exemplificat la modul figurat şi am dorit să explic faptul că iubesc orice
culoare, evitînd discriminările în acest sens.
Floarea preferată:
Iubesc lalele!
Ele mi-au marcat viaţa, chiar din primele clipe, deoarece am fost născută
într-o zi de primăvară, iar pe masa mămicii mele, în maternitate, îşi făcuseră
loc, 3 lalele. Urmîndu-mi calea vieţii,
lalele îmi sunt călăuzitoarele. Ele rămîn a-mi fi florile începutului…
Pasărea preferată:
Cocostîrcul e simbolul familiei mele. Este pasărea,
care îmi provoacă linişte sufletească, ori de cite ori, îi urmăresc formele
suave ale gîtului.
În ograda străbunicii mele, mereu şi-au făcut loc familii de cocostîrci, iar eu
le-am urmărit mişcările. Am observat ceva comun între mine şi aceste păsări şi
anume devotamentul faţă de casă, familie,ţară . Cu toate că
emigrează în ţările calde, pe perioada rece a anului, ei totuşi se întorc!
Acestor păsări nu le este frică să se întoarcă în ţara natală şi să
îşi reconstruiască casa risipită de vînt.
Prozatorii mei preferaţi:
Fiecare
prozator, creaţia căruia i-am lecturat-o, m-a impresionat. Ei sunt: Ion Druţă-
prin simplitatea sa, Dale Carnegie- prin gîndirea sa, Haruki Murakami- prin
modul unic de relatare, Paulo Coelho- prin originalitate, Lev Tolstoi- pentru
reflectarea vieţii reale, Jack London, Alina Alves Caria, Gemma Malley, Allan
Pease, Daniel Defoe şi mulţi alţii…
Poeţii mei preferaţi:
Iubesc să citesc poză, mai rar- poezii… Totuşi am şi
poeţi preferaţi! Unul din ei este Vasile Romanciuc. Acest poet reuşeşte
cel mai bine să mă intrige prin creaţia sa să o citesc şi să o analizez
cu nesaţ. Are un stil specific, unul mai dramatic, pe alocuri romantic şi fin,
iar cîteodată dur şi rece, dar adevărat!
Eroul meu preferat:
Mihai Ulmu din
romanul “Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija.
Eroina mea preferată:
Maria Răzeşu din romanul ”Temă pentru acasă” de
Nicolae Dabija.
Compozitorii preferaţi:
Compozitorii mei preferaţi sunt: Igor Crutoi şi Oprea
Dan.
Melodiile acestor compozitori îmi sunt alături de
suflet, Mă regăsesc în melodiile cîntate la pian.
Pictorii preferaţi:
Îmi place să
analizez picturile şi dacă am posibilitatea să vizitez expoziţii, cu mare drag
o fac. Totuşi, nu am nici un pictor preferat.
Eroii din viaţa reală:
Eroii din viaţa reală îmi sunt buneii şi străbuneii
mei. Ei mi-au oferit lecţii de viaţă unice. Regret că nu am reuşit să aflu mai
multe din viaţa lor…
Eroinele din istorie:
Aici nu mă voi referi la istoria popoarelor, dar la
cea a modei. Aş putea să o consider eroină pe Coco Chanel- cea, căreia nu i-a
fost frică să îşi impună propria sa viziune de designer şi a îmbrăcat femeia
secolului XIX în pantaloni.
Băutura şi mâncarea preferată:
Iubesc să
mănînc, dar sunt foarte pretenţioasă la alegerea meniului. Aşa s-a întîmplat că
de cîţiva ani am exclus din nutriţia mea- carnea de porc.
Dacă e carne- atunci carne de pui în sos de nuci să
fie!
Dacă sunt salate, le aleg pe cele mai gustoase: Caesar,
Province sau El Greco.
Ca aperitiv aleg orice din cartofi sau sushi (California
La desert
prefer: îngheţată cu pară coaptă fierbinte garnisită cu caramelă.
Băuturile
preferate: Shake de ciocolată, latte- macchiato, ceai cu mentă rece sau suc de
tomate.
Numele preferat:
Îmi place numele Lia. Este unul sonor.
Ce detest cel mai mult:
Micile
experienţe de viaţă, m-au făcut să detest, într-un mod aparte, minciuna şi făţărnicia!
Personajele istorice pe care le detest cel mai
mult:
Hitler nu a fost
o personalitate, deoarece nu merită să fie numit astfel! El îmi trezeşte o ură
enormă, deoarece a curmat mii şi
milioane de sorţi şi vieţi!
Fapta militară pe care-o admir cel mai mult:
Este cea a lui Ştefan cel Mare, cînd şi-a lăsat mama
plîngînd şi a luptat pentru patrie!
Darul natural pe care-aş vrea să-l am:
Sunt tipul de om, care nu iubeşte să stea în loc şi am
încercat să fiu activă în orice domeniu al culturii. Aş vrea să pot cînta la un
instrument muzical. Pianul sau vioara ar fi alegerea mea potrivită.
Cum aş vrea să mor:
Pentru a avea o
viaţă, care ar putea fi jertfită morţii, trebuie să fie una împlinită. Îmi văd
viaţa mea împlinită doar atunci cînd voi avea în spate zeci de ani fericiţi de
familie, copii/nepoţi/strănepoţi cu un viitor strălucitor, multe realizări
fructuoase, atît profesionale, cît şi personale şi aş vrea ca Domnul să îmi dea
atîţia ani cît mi-ar trebui să citesc toate cărţile pe care le voi avea, la 50 de ani, în biblioteca personală!
Starea de spirit actuală:
O pot descrie şi printr-un cuvînt NEMAIPOMENITĂ.
Iubesc să trăiesc cu prezentul şi să mă bucur de orice. La moment sunt
fericită! Mă bucur că trec prin cea mai frumoasă etapă a vieţii, cea de a fi
studentă la specialitatea dorită. Mă bucur că mi se deschid multe uşi şi mă
bucur că am dreptul să aleg.Mă bucur că am părinţi şi bunei sănătoşi. Mă bucur
că am o persoană, verificată în timp, care mă iubeşte şi îl iubesc. Mă bucur că
am prieteni în care mă regăsesc 100%. Mă bucur că am cărţi. Mă bucur că am
activităţi. Mă bucur cînd e soare. Mă bucur că am posibilitatea să cunosc lume
nouă, personalităţi plăcute sufletului meu. Într-un final, mă bucur…
Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă:
Accept orice greşeală, doar dacă nu este
laşitate sau trădare.
Deviza mea:
Deviza mea s-a
schimbat de cîteva ori, totuşi ea nu şi-a pierdut esenţa: “Important e să fii
fanul visului tău ca să obţii ceea ce îţi doreşti, dar e şi mai important să o
faci în limitele decentului!”
Cristina Evtodii!
Dacă va plăcut Cristina intrați pe blogul ei și scrieți-i despre asta: http://cristinaevtodii.wordpress.com/author/cristinaevtodii/