Cristina Evtodii: Chestionarul lui Proust

Cristina Evtodii este o persoană extrem de implicată într-un milion de proiecte. Este RJ pe LOLO, și-a tras BLOG și este pasionată de fotografie. Dar, nu acesta este motivul din care am hotărât să-i propun să răspundă la chestionar, ci faptul că ea are o sete de invidiat de a afla lucruri noi, de a învăța și de a se face auzită prin opinii argumentate. Profesia pe care și-a ales-o are puțini reprezentanți de seamă, puțini oameni notabili printre jurnaliști și specialiști în PR. Tot mai mulți ”cititori de prompter”, fotomodele la pensie și alți wanna-be populează mapamondul jurnalistic.

Ceea ce o deosebește pe Cristina este, pe lângă ambiția sănătoasă și curajul necesar, acel fond în formare fără de care este greu să numești pe cineva jurnalist. 

Deci, lectură plăcută: 

Cristina Evtodii răspunde la Chestionarul lui Proust

Principala trăsătură a caracterului meu:

Principala trăsătură pe care o posedă caracterul meu este cea educată de părinţii mei. Ei direct şi indirect mi-au insuflat ca să posed simţul devotamentului.

Calitatea pe care o prefer la un bărbat:

Este cea de a uimi, de a da dovadă de curaj şi bărbăţie, de a fi sincer şi încrezut în sine.

Calitatea pe care o prefer la o femeie:

Calitatea primordială atribuită unei femei este feminitatea! 

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:

Prietenii îmi sunt bucăţi din suflet. Eî îmi conferă aripi, ce mă ajută să îmi îndrept zborul spre acei nori şi stele, spre care mi-ar fi necesar. Deci, apreciez, cel mai mult, la prietenii mei: devotamentul, receptivitatea, grija şi ajutorul pe care mi-l acordă, oricînd.

Principalul meu defect:

Nu pot spune “Nu” şi dacă o fac, atunci mă simt incomod.

Ocupaţia mea preferată:

Sunt un lector înflăcărat. Citesc oricînd şi oriunde. Lectura calitativă  poate schimba viziunile. Am o bibliotecă personală, iar în fiecare săptămînă, o îmbogăţesc cu, cîte cel puţin, o carte.

Visul meu de fericire:

Aş vrea ca fericirea să îmi definească viaţa. Pentru a deveni un om fericit, nu e nevoie doar să visez la aceasta. Lectura cărţii “Arta de a reuşi” de Dale Carnegie mi-a insuflat dorinţa de a fi activă continuu, pentru a obţine ceea ce îmi doresc. Poate şi în aceasta constă fericirea- posibilitatea de a fi în continuă schimbare!

Pentru a avea o viaţă fericită, e nevoie de o minte liniştită. Armonia sufletească este izvorul nesecat de idei noi, realizări frumoase şi inspiraţie continuă…

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:

Omul, nu este un robot, şi poate fi distrus uşor. Precum toamna nu cruţă frunza şi o lasă fără puteri, astfel şi viaţa omenească stă pe un fir subţire de aţă. Conştientizez acest fapt, totuşi aş fi distrusă dacă aş pierde aproapele meu…

Ce-aţi vrea să fiţi?

Hmmm… Nu aş vrea să schimb nimic! Îmi place ceea ce se întîmplă cu mine. E frumos şi mi-e destinat doar mie!

Ţara în care-aş vrea să trăiesc:

Aş vrea să trăiesc doar în ţara în care m-am născut! Sunt un patriot înflăcărat, iar hotarele ţării le voi trece, doar pentru a-mi dezvolta cultura personală!

Provenim dintr-un neam truditor, iubitor de pămînt şi ospitalier.

Ospitalier e şi locul în care ne-am născut, cu coline şi cîmpii de flori, cu specii rare de păsări, cu peisaje pitoreşti, care nu au fost explorate de prin timpurile stră-stră-strămoşilor noştri. Suntem datori acestui strugure de pămînt, fiindcă încă mai păstrează istoria. Poate de aceea judec la rece persoanele care pleacă din ţară pentru a avea un trai “decent” undeva departe de casă.

Culoarea preferată:

Culoare este peste tot şi dacă aş spune că iubesc albastrul, m-ar iubi doar cerul, iar soarele nu mă va mai încălzi!

Am exemplificat la modul figurat şi am dorit să explic faptul că iubesc orice culoare, evitînd discriminările în acest sens.

Floarea preferată:

 Iubesc lalele! Ele mi-au marcat viaţa, chiar din primele clipe, deoarece am fost născută într-o zi de primăvară, iar pe masa mămicii mele, în maternitate, îşi făcuseră loc, 3 lalele.  Urmîndu-mi calea vieţii, lalele îmi sunt călăuzitoarele. Ele rămîn a-mi fi florile începutului…

Pasărea preferată:

Cocostîrcul e simbolul familiei mele. Este pasărea, care îmi provoacă linişte sufletească, ori de cite ori, îi urmăresc formele suave ale gîtului. 

În ograda străbunicii mele, mereu şi-au făcut loc familii de cocostîrci, iar eu le-am urmărit mişcările. Am observat ceva comun între mine şi aceste păsări şi anume devotamentul faţă de casă, familie,ţară. Cu toate că emigrează în ţările calde, pe perioada rece a anului, ei totuşi se întorc! Acestor păsări nu le este frică să se întoarcă în ţara natală şi să îşi reconstruiască casa risipită de vînt. 

Prozatorii mei preferaţi:

 Fiecare prozator, creaţia căruia i-am lecturat-o, m-a impresionat. Ei sunt: Ion Druţă- prin simplitatea sa, Dale Carnegie- prin gîndirea sa, Haruki Murakami- prin modul unic de relatare, Paulo Coelho- prin originalitate, Lev Tolstoi- pentru reflectarea vieţii reale, Jack London, Alina Alves Caria, Gemma Malley, Allan Pease, Daniel Defoe şi mulţi alţii…

Poeţii mei preferaţi:

Iubesc să citesc poză, mai rar- poezii… Totuşi am şi poeţi preferaţi! Unul din ei este Vasile Romanciuc. Acest poet reuşeşte  cel mai bine să mă intrige prin creaţia sa să o citesc şi să o analizez cu nesaţ. Are un stil specific, unul mai dramatic, pe alocuri romantic şi fin, iar cîteodată dur şi rece, dar adevărat!

Eroul meu preferat:

 Mihai Ulmu din romanul “Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija.

Eroina mea preferată:

Maria Răzeşu din romanul ”Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija.

Compozitorii preferaţi:

Compozitorii mei preferaţi sunt: Igor Crutoi şi Oprea Dan.

Melodiile acestor compozitori îmi sunt alături de suflet, Mă regăsesc în melodiile cîntate la pian.

Pictorii preferaţi:

 Îmi place să analizez picturile şi dacă am posibilitatea să vizitez expoziţii, cu mare drag o fac. Totuşi, nu am nici un pictor preferat.

Eroii din viaţa reală:

Eroii din viaţa reală îmi sunt buneii şi străbuneii mei. Ei mi-au oferit lecţii de viaţă unice. Regret că nu am reuşit să aflu mai multe din viaţa lor…

Eroinele din istorie:

Aici nu mă voi referi la istoria popoarelor, dar la cea a modei. Aş putea să o consider eroină pe Coco Chanel- cea, căreia nu i-a fost frică să îşi impună propria sa viziune de designer şi a îmbrăcat femeia secolului XIX în pantaloni.

Băutura şi mâncarea preferată:

 Iubesc să mănînc, dar sunt foarte pretenţioasă la alegerea meniului. Aşa s-a întîmplat că de cîţiva ani am exclus din nutriţia mea- carnea de porc.

Dacă e carne- atunci carne de pui în sos de nuci să fie!

Dacă sunt salate, le aleg pe cele mai gustoase: Caesar, Province sau El Greco.

Ca aperitiv aleg orice din cartofi sau sushi (California).

 La desert prefer: îngheţată cu pară coaptă fierbinte garnisită cu caramelă.

 Băuturile preferate: Shake de ciocolată, latte- macchiato, ceai cu mentă rece sau suc de tomate.

Numele preferat:

Îmi place numele Lia. Este unul sonor.

Ce detest cel mai mult:

 Micile experienţe de viaţă, m-au făcut să detest, într-un mod aparte, minciuna şi făţărnicia!

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult:

 Hitler nu a fost o personalitate, deoarece nu merită să fie numit astfel! El îmi trezeşte o ură enormă, deoarece a curmat mii  şi milioane de sorţi şi vieţi!

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult:

Este cea a lui Ştefan cel Mare, cînd şi-a lăsat mama plîngînd şi a luptat pentru patrie!

Darul natural pe care-aş vrea să-l am:

Sunt tipul de om, care nu iubeşte să stea în loc şi am încercat să fiu activă în orice domeniu al culturii. Aş vrea să pot cînta la un instrument muzical. Pianul sau vioara ar fi alegerea mea potrivită.

Cum aş vrea să mor:

 Pentru a avea o viaţă, care ar putea fi jertfită morţii, trebuie să fie una împlinită. Îmi văd viaţa mea împlinită doar atunci cînd voi avea în spate zeci de ani fericiţi de familie, copii/nepoţi/strănepoţi cu un viitor strălucitor, multe realizări fructuoase, atît profesionale, cît şi personale şi aş vrea ca Domnul să îmi dea atîţia ani cît mi-ar trebui să citesc toate cărţile pe care le voi avea, la  50 de ani, în biblioteca personală!

Starea de spirit actuală:

O pot descrie şi printr-un cuvînt NEMAIPOMENITĂ. Iubesc să trăiesc cu prezentul şi să mă bucur de orice. La moment sunt fericită! Mă bucur că trec prin cea mai frumoasă etapă a vieţii, cea de a fi studentă la specialitatea dorită. Mă bucur că mi se deschid multe uşi şi mă bucur că am dreptul să aleg.Mă bucur că am părinţi şi bunei sănătoşi. Mă bucur că am o persoană, verificată în timp, care mă iubeşte şi îl iubesc. Mă bucur că am prieteni în care mă regăsesc 100%. Mă bucur că am cărţi. Mă bucur că am activităţi. Mă bucur cînd e soare. Mă bucur că am posibilitatea să cunosc lume nouă, personalităţi plăcute sufletului meu. Într-un final, mă bucur…

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă:

Accept orice greşeală, doar dacă nu este laşitate sau trădare.

Deviza mea:

 Deviza mea s-a schimbat de cîteva ori, totuşi ea nu şi-a pierdut esenţa: “Important e să fii fanul visului tău ca să obţii ceea ce îţi doreşti, dar e şi mai important să o faci în limitele decentului!”

Cristina Evtodii!

Dacă va plăcut Cristina intrați pe blogul ei și scrieți-i despre asta: http://cristinaevtodii.wordpress.com/author/cristinaevtodii/