Complotul lingviștilor sau cum să înveți ușor o limbă străină

Eu am învățat engleza în jumătate de an. Nu pentru că sunt vreun geniu, ci, din necesitate, am trecut într-o clasă anglofonă la Prometeu, iar până atunci învățasem 7 ani de franceză. Acuma vorbesc mai bine engleza decât franceza, mulțumesc mult d-nei Galina Chira. Și știu la ce vă gândiți, nu, nu am folosit vreo tehnică specială, deosebită, am luat manualele de engleză de la clasa a II până la a VIII și le-am trecut rapid. Nu zic că știam engleza la nivel cu ceilalți, dar am fost motivat să renunț treptat la filmele dublate, să mă forțez să citesc literatură artistică și de specialitate engleză. După un timp am observat că am prins un ”simț” al limbii engleze. Fără a ține minte unele reguli gramaticale, le aplic inconștient. Am preluat un accent american (it figures) destul de decent, ca să mă dau drept cetățean SUA față de polonezi, olandezi și coreeni (glume nevinovate, de regulă). Ideea acestei postări nu este că vreau să mă laud, ci faptul că majoritatea lingviștilor cer o cunoaștere impecabilă a limbii predate, niște standarde imaculate, de care noi, simpli muritori, nu avem nevoie! Citiți cărți, priviți filme și veți avea curajul să vorbiți o limbă străină destul de bine. Ba mai mult, am observat la generația anime că învață fraze întregi, concepte, expresii japoneze fără de o pregătire teoretică. Copiii din familiile mixte învață 2 limbi simultan și le disting foarte repede. Avem capacitatea de a asimila alte coduri lingvistice facil, dar uităm de ea cred din obișnuință. În continuare vă prezint prima lecție dintr-un ciclu rapid de studiu al limbei engleze, sper să fie util pentru cei ce au decis să învețe această limbă. Godspeed!

Popular posts from this blog

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN

Profil de călătoare #3: Diana "Infidela" Mocanu