Skip to main content

Cui îi sunt utile jocurile naţionaliste din ultima vreme?

Cine beneficiază de pe urma conflictului dintre româno- şi rusofili?
Cine câştigă capital politic din proiecte de lege controversate care contribuie la tensionarea relaţiilor dintre grupurile lingvistice şi etnice?
Ce avem de câştigat şi de pierdut când se promovează astfel de poziţii?
Voi încerca să îmi expun o părere pur subiectivă, care, însă nu va fi acceptată cu siguranţă nici de o categorie, nici de alta. 
Forţele "pro-române" pot juca pe dispoziţiile electoratului său foarte puţin, el este destul de coagulat şi votează relativ uniform. Acţiuni populiste gen obligarea funcţionarilor să cunoască sau să răspundă în limba de stat la petiţii (prima obligaţie este o precondiţie a angajării) nu schimbă esenţial predispoziţiile românofililor. Mai mult decât atât, în Găgăuz -Yeri sau la Bălţi, o astfel de prevedere legală va fi ignorată, din simpla incapacitate de realizare a ei de către funcţionarii publici.

Un astfel de joc are impact negativ preponderent asupra electoratului rusofon (în sensul comunicării active cotidiene în limba rusă). Acesta nu se va orienta la programe reale în domeniul socio-economic, ci va căuta un sprijin în apărarea drepturilor lor lingvistice (care, de altfel, sunt destul de vaste, pentru un stat CSI) şi se va simţi "în asediu" în Republica Moldova.
Pe de altă parte, orice ieşire românofobă, din partea unui ambasador, politician străin sau autohton joacă cartea partidelor orientate spre electoratul românofil, care tot timpul este pe defensivă, datorită unei practici îndelungate a umilinţei şi discriminării românilor în perioada sovietică.
Paradoxal, partide de genul PCRM şi PSD au nevoie de partide de genul PL şi PNL şi viceversa, astfel extremele unor viziuni istorico - politice (suntem moldoveni sau români), a unor  orientări geopolitice (România vs Rusia) trebuiesc argumentate prin ameninţări asupra "singurelor viziuni corecte", or, dacă nu te simţi ameninţat, nu vii să aperi o poziţie de principiu la vot. 
Iar metodele pe care le utilizează partidele sus-menţionate seamănă leit:
  1. ambele părţi interpretează valoric evenimente istorice şi date simbolice (9 mai vs Raptul Basarabiei).
  2. ambele ţin la monumente şi simboluri (piatra din faţa Guvernului vs statuia lui Lenin).
  3. ambele părţi organizează evenimente de masă, pretinzând să reprezinte "întreg poporul Republicii Moldova"(marşul unirii vs первомай).
  4. Până şi discursurile liderilor seamănă ca formă, fiind pline de arhaisme şi rusisme, apropiate de discursurile de mahala.
Deşi, aceste asemănări nu pot fi considerate edificatoare, ele stabilesc o tendinţă. D-l Ghimpu se simte foarte bine în compania comuniştilor, are un obiect de critică constant şi previzibil. D-l Voronin, pe de altă parte, are nevoie de sperietoarea naţionalistă, "fascistul" de Ghimpu pentru a consolida propriul electorat.
Această simbioză, după mine, se datorează faptului că ambele formaţiuni, într-o măsură mai mică sau mai mare, voluntar sau involuntar, fac jocul Rusiei. Intervenţiile unor organizaţii obscure de genul Ligii Tineretului Rus sau a Mitropoliei Moldovei în aceste jocuri naţionaliste, nu face decât să confirme această ipoteză.
La capitolul organizaţiilor de genul Noii Golani sau Acţiunea 2012, se presupune că finanţarea lor vine de peste Prut, dar e bine ştiut că KGB-ul rusesc are o reţea extinsă de agenţi în România, până şi preşedintele Iliescu a fost acuzat (destul de fondat, de altfel) de conexiuni KGB, deci nu ne putem pronunţa definitoriu asupra naturii influenţei lor. Mai multe decât atât, România este departe de a se manifesta ca un lider regional în zona Mării Negre, fiind clară lipsa unei Strategii ample faţă de Republica Moldova.
 Jocurile naţionaliste sunt dintotdeauna manipulatorii, adu-ţi aminte de 7 aprilie şi fii precaut!

Popular posts from this blog

Butka business-ului moldovenesc 🤷

Pe noi, moldovenii, e ușor să ne minți ca să nu folosesc un verb licențios. Și cel mai bine o fac nu politicienii care datorită ciclurilor electorale o fac cu regularitate de 2-4 ani, ci antreprenorii noștri locali.



Cum se face business-ul moldovenesc? Foarte simplu! Intri pe Aliexpress și te uiți ce costă vreun dolar. De exemplu, un încărcător. Cumperi, te înțelegi la vamă, că ai cumătri, sau mai și plătești vreun TVA, care mai adaugă vreo 20% la dolarul tău. Apropo, toți chinezii îți propun invoice-uri cu prețuri mai mici ca să nu te cheltui tare. Închiriezi niște locații mici, dar plasate strategic în locuri aglomerate (pe bulevarde, lângă piața centrală șamd). Și pui prețuri de vreo 200 de lei - la moment în jur de $12. Venitul tău curat să zicem că nu e de 1000%, ci vreo 700%.



Din partidă vreo treime vor fi defecte, dar nu îți pasă. Chiar dacă cineva va reveni să returneze cumpărătura, sunt șanse puține să păstreze și bonul fiscal și cutia, să vrea să scrie plângeri și să meargă…

Care este cel mai bun dop pentru sticlele de vin?

Dopurile sunt un subiect pentru dezbateri în lumea vinului. Tradiționaliștii insistă că singura modalitate corectă de a închide o sticlă de vin este dopul de plută. Însă, vinificatorii explorează alternative la dopul de plută clasic. Astăzi vom discuta despre diversele modalități de a astupa o sticlă de vin și vom răspunde la dilema veșnică - dop de plută sau screw-cap?
Trei cele mai populare tipuri de dopuri utilizate de vinificatori sunt: dopurile de plută, dopurile de plută sintetică și screw-cap-urile.

Dopurile de plută



Utilizate de secole, dopurile de plută se dilată perfect pentru a sigila sticla și permite transferul de gaze ideal pentru vinurile care pot fi maturate datorită conținutului înalt de tanini. Dopul de plută se produce din coaja spongioasă a copacilor de plută. Acest fapt determină posibilele imperfecțiuni ale dopului de plută. Acest defect poate afecta aroma vinului adăugîndu-i un iz de carton umed - foarte neplăcut pentru a fi băut. 

Dopurile de plută sunt, de regulă,…

⛔ Cum își discriminează Doina Ciobanu followerii?

Ieri a ieșit unul dintre episoadele vlog-ului Academiei Rockit, care citează un discurs mai lung al bloggereimodelului influencerei(?) Doina Ciobanu. Și ceea ce mi-a atras atenția în el de la început a fost fraza: "Followerii nu înseamnă nimic! Influența înseamnă tot!".
Prima reacție a mea a fost "Nu poate fi! Nu în era economiei de influencer!". Dar ceea ce a urmat, era și mai șocant. 


Dar să analizăm de la început. Ce este un influencer? Dicționarul Cambridge spune că un influencer este o persoană care afectează felul cum se comportă alții. Adică, fără de cei influențați, de fapt, influencer-ul nu înseamnă nimic. De aici și tendința (exagerată, pe alocuri) a influencerilor să creeze o relație cât mai personală cu followerii săi și să le arate afecțiune cât mai intens. De fapt, cum te-ai simți tu dacă ai fi follower-ul Doinei și ea ți-ar zice că nu însemni nimic pentru ea?


Urmează o altă perlă deosebit de drăguță adresată unui grup foarte mic: Modelele din Republ…