Soluţii pentru problema microbuzelor

Microbuzele sunt un butoi cu pulbere gata să exploadeze de ceva timp. Problema este multiaspectuală:
  1. Financiar. Practica proastă de eliberare a tichetelor în microbuze (lipsa lor totală) face imposibilă o impozitare echitabilă a activităţii microbuzelor, dând loc pentru corupţie, evaziune fiscală şi formarea unei clici pe lângă Primărie care şi lobează interesele transportatorilor semi-legali. Eliberarea licenţelor de activitate a devenit un business destul de profitabil pentru "săracii" funcţionari publici. Unii chiar finanţează partide din business-ul în domeniul transportului.
  2. Securitate. Nenumăratele accidente în care sunt implicate microbuzele  au demonstrat cu prisosinţă că ele sunt nişte vehicule din infern. Reutilate din microbuze de transport a mărfurilor sau de o vârstă respectabilă, microbuzele nu asigură nici cel mai mic nivel de securitate a pasagerilor. Politica celor 3 lei face ca oprirea şi pornirea microbuzelor, precum şi circulaţia lor să aibă loc cu încălcarea tuturor regulilor rutiere posibile şi imposibile, mai mult decât atât a devenit deja o normă ca transportatorii să încalce flagrant legea. Iar, când sunt sancţionaţi, intră în grevă, paralizând circulaţia din capitală.
  3. Igienă. Epidemiile frecvente din Republica Moldova fac din microbuz un focar periculos de diverşi factori virali, iar controlul asupra sanitarizării lor este destul de slab, fiind lăsat la discreţia transportatorilor.
  4. Estetic. Microbuzele nu sunt cel mai frumos mijloc de transport, un oraş, care, cândva, avea linii de tramvai, trebuie să folosească acum o flotilă de microbuze de diverse modele şi culori, cu şoferi îmbrăcaţi iarna în "fufăici", iar vara în şorţi, fără de aer condiţionat, cu shanson rusesc şi mirosuri colorate.
  5. Trafic. Decizia de a elibera bulevardul Ştefan cel Mare de microbuze a pus o presiune suplimentară pe arterele adiacente, care şi aşa nu sunt adaptate la intensitatea traficului din secolul XXI, transformându-le în ambuteiaje constante, iar un drum care în mod normal ar dura 10 minute într-o oră. Nu s-au gândit Alexandru Bernardazzi şi ceilalţi arhitecţi ai Chişinăului  că vreodată vom ajunge la 239.259 unităţi de transport înregistrate în Chişinău şi că mai mult de jumătate vor fi mereu parcate neregulamentar pe străzile înguste ale centrului istoric. Soluţia este evidentă şi dureroasă. Străzile vor fi lărgite, din contul demolării unor clădiri, da, trebuiesc păstrate monumentele arhitecturale, dar atâta timp cât centrul business al capitalei coincide cu cel istoric, trebuiesc luate măsuri pentru lichidizarea traficului. A.S.A.P.
  6. Ecologie. Parcul de microbuze învechite care stă constant în ambuteiaje afectează grav starea ecologică a capitalei.
Soluţii? Hmmm, aici mai greu... şi de propus, şi de realizat...

De termen scurt:
  1. Identificarea de investitori de durată în domeniul transport, care să facă investiţii strategice, în parcul de microbuze, în specialişti calificaţi, care să nu caute căi să nu achite impozite, ci, invers, să atenueze impactul ecologic al activităţii de transport. Se găsesc greu, dar merită. Poţi să le dai tax breaks sau exclusivitate şi să le creezi un spaţiu liber de corupţie pentru activitate normală, dacă vreai.
  2. Stabilirea unui mecanism clar şi transparent de determinare a preţului unei călătorii. Nu avem nevoie de negocieri de tipul eu vreau zece lei, da eu 2 şi să ne întâlnim la mijloc. El ar trebui să fie aşa de simplu încât să intri pe un site gen taxa.md, să introduci preţul la motorină şi să vezi preţul calculat în faţă.
  3. Impunerea de sancţiuni dure pentru încălcarea regulilor de circulaţie şi licenţiere a transportului public concesionat şi răspundere penală a administratorului pentru eventualele nereguli grave.
  4. Execuţii publice, şi cât mai multe, şoferi şi administratori după gratii, licenţe retrase, amenzi de zeci  de mii de lei, totul pentru a arăta antreprenorilor că s-au terminat zilele bune.
  5. Schimbarea regulilor de licenţiere şi de retragere a licenţelor ca să fie posibil un control suficient şi eficient a transportatorilor.
De termen lung:
  1. Identificarea unei soluţii alternative (tramvai, metrou aerian etc.) şi resurselor pentru realizarea lor graduală (şi nu să arunci declaraţii populiste la această temă).
  2. Identificarea posibilităţilor de reconstrucţie a centrului capitalei cu fluidizarea traficului rutier.
  3. Renunţarea la transportul public neecologic în favoarea unor soluţii mai prietenoase mediului.

Într-o postare ulterioară am să-ţi explic zece motive de ce soluţiile în cauză nu vor fi aplicate.

Comments

Popular posts from this blog

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN

Profil de călătoare #3: Diana "Infidela" Mocanu