Apocalipsa sau sfârşitul meu personal al lumii

Cu apropierea datelor prezise de diverse surse ca fiind "Sfârşitul Lumii", planeta este cuprinsă de nebunia şi de frica incontrolabilă faţă de moarte, faţă de energii şi fenomene pe care nu le cunoaştem şi nu le înţelegem, faţă de situaţii pe care nu le putem controla. Explicaţia acestei efervescente manii care se numeşte Apocalipsa se află adânc în inconştientul nostru comun...
Cu toţii ne temem să ne asumăm ceea ce înseamnă viaţă, propriile decizii, faptul că am putea fi singuri în Univers, că doar  de noi depinde viitorul şi frica că nu am face faţă tuturor responsabilităţilor legate de o viaţă dusă la bun sfârşit.
Toate religiile lumii vorbesc despre un sfârşit al acestei lumi injuste şi corectarea ulterioară a tuturor nedreptăţilor, pedepsirea tuturor păcătoşilor şi restabilirea unei armonii universale ("raiul pe pământ"). Mitologia mai recentă a filmelor hollywoodiene şi cea a jocurilor video vorbeşte despre o altfel de lume post-apocaliptică, un deşert afectat de explozii atomice, o lume plină de viruşi şi zombi, o altă dominată de un stat supratotalitar etc.
Toate ipotezele acestea ne asigură de un lucru, după sfârşitul lumii nu vom mai răspunde de nimic, fie ne vom bucura de Eden, fie vom lupta zi de zi pentru supravieţuire fără a medita asupra viitorului.
Greşeala implicită pe care o comite intenţionat creierul uman în această situaţie este legată de frica că, după moarte, ne vom pierde semnificaţia şi nimănui nu o să-i pese de faptul că am existat vreodată. Aceasta, după mine, este cauza din care unii bătrâni devin mofturoşi şi copilăroşi, iar, nouă ne place ideea că am putea asista la un eveniment care ar lipsi totul de semnificaţie şi poate chiar să supravieţuim acestuia.
Toţi avem un termen de valabilitate care va expira indiferent de dorinţa noastră. Da, fiecare generaţie trăieşte un pic mai mult şi sunt sigur că generaţiile născute în 2100 vor trăi peste 150 de ani, dar ţie şi mie ne sunt rezervate nişte vieţi de vreo 60-70 de ani şi, cu siguranţă, putem să facem diferenţa doar aici. Să creăm, să trăim, să ne bucurăm,să fim fericiţi. Şi, atunci, nu vom avea timp de Apocalipsă.
Iar, cum spunea Epicur, de moarte nu are sens să temi, acolo unde eşti tu nu este moarte, iar acolo unde e moarte, nu mai eşti tu.

Comments

Popular posts from this blog

Ce să faci dacă consideri că alegerile din Republica Moldova nu au fost libere și corecte?

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN