Ieri am fost la o degustație mixată cu un fel de brainstorming despre designul etichetelor sticlelor de vin. Mi-a plăcut abordarea lor, dar și m-au uimit, un pic, rezultatele degustării oarbe.
Am observat o neconcordanță evidentă dintre designul etichetei și potențialul grup-țintă, clasa vinului și mesajul pe care îl lansează producătorul. Un vin dulcegăriu care are, în mod natural, un grup-țintă format preponderent din femei, avea o etichetă sobră, fără pic de feminitate în ea. Un altul, rose, destinat în primul rând unui public tânăr, care e, de obicei, cu venituri modeste, avea o etichetă sofisticată și destul de conservatoare (coline cu viță de vie și un drum de țară decupat), de altfel, din ceea ce ne-au spus la eveniment era și scumpă.
Ideea care mi-a venit la moment era că problema persistă nu numai în designul etichetelor de vin, ci, în general. Noi alegem ambalajul după ceea ce vedem pe piață. Toți politicienii promit bunăstare, stabilitate și democrație. Toată publicitatea pentru praful de spălat se adresează preponderent mamelor cu copii și cea pentru aparate de ras, se pare, bodybuilderilor.
Poate ar trebui să ne gândim ce putem oferi? Ce conține sticla noastră de vin? Ce calități forte avem și cui putem să le vindem? Un burlac nu își spală rufele? Sau un tip cu burtă nu preferă să fie proaspăt ras?
Dacă am face analiza ”oarbă” a propriei persoane, produs, serviciu, poate am alege și un ambalaj mai adecvat.
Mulțumesc Wine of Moldova pentru ocazia de a participa la o degustație din cadrul Școlii Vinului.
Sursa colaj foto: www.pastemagazine.com