curara.ru

Toate evenimentele din Moldova creează grupulețe de oameni care dețin adevăruri supreme (istorice, politice, financiare, de cultură sau fashion), care știu sigur ceva și ce trebuie de făcut în legătură cu situația creată.

Ai impresia că suntem pe baricadele Parisului revoluționar și acuș va apărea Gavroche cu niște gloanțe strânse de la jandarmi. O atitudine convinsă față de o poziție e un lucru foarte bun și chiar vă îndemn să credeți în ceea ce faceți, dar:
1. Întotdeauna vor exista oameni de altă părere
Cât de adevărată și corectă nu ar fi poziția ta, întotdeauna va exista o opoziție, care, uneori motivat, alteori mai puțin, va promova o altă viziune. Așa era și în perioadele în care opoziția era represată sau distrusă, e o legitate pe care pur și simplu trebuie să o accepți.
2. E aproape imposibil să convingi pe cineva care crede În diferite perioade apar grupuri care cred în sfârșitul lumii care va fi pe 12.12.12. sau 01.01.01 și care vând tot ce au și se ascund în buncăre sau țip…

Ubu, regele,e o caricatura la adresa năravurilor politice ale unei Polonii medievale care, surprinzător, seamănă cu realitățile contemporane. Nobilii mai mici urzesc împotriva regelui.
Odată venit la putere, Ubu se apucă de "reforme" în justiție și finanțe, devine paranoic și își înlătură foștii susținători, transformându-se în avarul proverbial.
Toate discuțiile sunt impregnate de cuvinte pipărate de epocă, aluzii sexuale și intermisii cu muzică pe care ai auzi-o la Cocos sau Drive.
Și, cum fiecare revoluție se înăbușă printr-o contrarevoluție, regimul lui Ubu se duce de râpă. Și nu factorul extern (prin coincidență, rus) este unul determinant, regimul lui Ubu este condamnat din cauza naturii sale corupte și perverse.
Până și surghiunit, Ubu nu trezește milă, ci un fel de dezgust mai puțin pronunțat.
Fețele grimate de clovni nu ne induc în eroare, Ubu nu este o caricatură, mai degrabă o oglindă de epocă, în care se reflectă un alt veac.
Ultima scenă amintește izbitor de prima, or…

În ultimul timp, lecturile curente mă fac să digresez la ore. Ieri am vorbit mult despre Peter Druker și principiul lui ”Tot ce poate fi măsurat, poate fi îmbunătățit.” la un curs de Filosofie a Business-ului (da, da, eu predau așa ceva). Reacția a fost foarte pozitivă, dar a fost persoană care a întrebat, asta va fi la examen?
Noi suntem deprinși cu un sistem de cunoștințe vaste (chimie, fizică, astronomie) pe care le acumulăm și le uităm (aproape) imediat după examen. Deși, sunt de acord cu ideea necesității unei culturi generale, la nivel universitar alegem ceea ce ne formează abilități profesionale și ne poate aduce valoare adaugată în viața reală.
Atâta timp cât vom avea mentalitatea de троешник, vom avea rezultate similare în carieră și viață și vom fi într-un continuu stres legat de următorul ”examen”, pentru care suntem nepregătiți.
Ce ar fi în loc să ne întrebăm dacă ceva va fi util la examen, să ne întrebăm cum să folosim ceea ce învățăm în viața reală.

Știi de ce se stinge lumina când avionul se pregătește pentru aterizare?

 Pilotul te pregătește de iluminarea naturală cu care te vei confrunta în aeroport. Compania nu vrea ca tu deprins cu o iluminare mai puternică să te împiedici și să-i dai în judecată. O soluție elegantă și simplă.

Ar fi bine să fie la fel și în viață. Să poți să deconectezi imaginea pe care ți-ai creat-o despre despre un om după ce cobori de la bordul unei relații sau prietenii. Dar noi continuăm să vedem nimburi inexistente, să îi pui pe pediestaluri pe care ei nu le pretind și să le atribui calități pe care niciodată nu le-au avut. Și, deși, ai senzația ca ți se urcă stomacul în gât cuplată cu nițică frică, trebuie să stai cu ochii mijiți ca să nu crezi chiar tot ce îți pare că vezi. Coborând ai o stare de nostalgie și de somn întrerupt. Și nimeni nu îți urează drum bun în continuare. Da... Deservirea în această companie lasă de dorit....

Last morning in Vilnius. Goodbye, ex-Jerusalem of the North! A photo posted by Andrei Curăraru (@kurararu) on Mar 4, 2016 at 11:31pm PST
Overview:

Vilnius e o capitală europeană micuță cu o istorie tumultoasă, cândva am avut și noi frontieră comună ca să vă dați seama.

Arhitectură:

Orașul vechi e divizat pe criteriul religios; cartierul catolic, cel ortodox și iudaic.


Cândva se considera că Vilnius-ul era Ierusalimul de Nord, la numărul de evrei care trăiau aici, dar a urmat al doilea război mondial și acum diaspora evreiască constituie nu mai mult de 5000 de oameni...