Efectul Prisma și ce știm noi, de fapt, despre artă

Aplicația Prisma îți permite să transformi orice fotografie într-o imitație a unei opere de artă ca și stil și palitră coloristică. Ea utilizează circuite neurale capabile să imite stilul unui artist prin analiza mai multor imagini similare și îl poate aplica unei alte imagini.

Fără doar și poate, Prisma este un nou pas pentru inteligența artificială care nu era capabilă să distingă stilurile diferitor pictori foarte mult timp. Acum ea le poate imita. 

Pe lângă problema etică, adică dacă ceea ce produce un obiect neînsuflețit poate fi numit artă, pe mine m-a deranjat cum ea este utilizată pe rețelele de socializare. 


1. Mâncare prelucrată artistic


Hmmm, natura moartă este un subiect constant în pictură, dar, oare, artistul, în cazul dat, Munch ar fi apreciat așa un sacrilegiu.


2. Publicitate


Înțeleg perfect tentația de a folosi orice tendință nouă în marketing. Dar, oare, de ce nu se folosesc la fel de mult creațiile pictorilor de acum? De ce nu am stimula arta?


3. Selfie-urile


Ca și fenomen, ele sunt destul de interesante, egocentrismul și solitudinea acestora descriu foarte bine omul secolului XXI, dar cu o prelucrare artistică, devin, în opinia mea umilă, monstruoase.


4. Valorile


Noi nu suntem demult cetățeni și mai mult consumatori decât oameni, dar ce valori avem noi astăzi?
Asta vom lăsa următoarelor generații?




Nu pot să nu menționez și aspectul pozitiv. Cu ajutorul aplicației acestea sute de mii de oameni au aflat de Kandinsky sau Munch. Dar, oare, e suficient?

Comments

Popular posts from this blog

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN

Profil de călătoare #3: Diana "Infidela" Mocanu