Skip to main content

Și tu trăiești cu adevărat?



Nu ne place să suferim, să riscăm, să facem mize mari și să fim pe muchie de cuțit. Noi vrem ceva frumos și simplu, fără de pârjolul pasiunii care te mistuie și nu te lasă să respiri. Fără să riscăm să nu mai fim noi înșine fără ea. Fără să suferim, or, noi trăim într-o lume creată pentru confort. Un acvariu perfect în care poți evita tot ce deranjează.

Alegem ceea ce e previzibil și simplu, un pic tâmpit. Dar, oare, dacă te uiți la idolii zilei, nu suntem o societate care aspiră spre prostie?
De ce ne-am chinui cu un sentiment complex cu nuanțe, gelozii, obsesii, care zgârâie la fel de mult precum îndulcește sufletul. De ce am căuta Oameni, dacă e ușor să găsești tipi și tipe...

Noi ne temem să suferim și nici măcar nu vrem să ne apropiem de pereții de sticlă ai acvariului nostru pentru că, în secret, vrem acel cucui care va rămâne de la atingerea lui. Amintirea unei femei fatale, unui bărbat care este mai mult decât vezi cu ochiul, al unui suflet pe cât de cicatrizat pe atât de frumos ne va atrage mereu.

Seducția zonei de confort e la fel de durabilă ca și impresia lăsată de fast-food, un fel de greutate care nu aduce aminte nici de gust, nici de plăcere, dar crează dependență.

Ce ar fi să zbori ca și Icar? Să înțelegi că vei cădea, dar să nu renunți la altitudine pentru că este un preț? Merită o viață de șopârlă sau o zi de pasăre?

Iubirea adevărată doare. E ca un foc care te topește și îți refăurește sufletul. Un astfel de proces, ca și orice proces creativ presupune jertfe. Nicio operă de artă nefinisată nu e frumoasă, de aceea artiștii le ascund de ochii lumii.

Dar noi alegem căile ușoare cu efort puțin și sentimente pe jumătate. Rutină și stabilitate. Eu cred că așa ne ascundem de propria mortalitate. Dacă fiecare zi seamănă cu alta, de ce am muri, o zi a hârciogului cu mici consecințe pe care nu le simțim decât când e prea târziu. Când mreaja rutinei deja ne-a făcut să renunțăm la aripi.

Americanii spun că fast-food-ul este un ”comfort food” care te liniștește și oprește furtunile din suflet ca și înghețata proverbială pentru fata care suferă din dragoste în romcom-ul Hollywoodian.

Dar, de ce am opri furtuna, dacă doar ea aduce ploaia și curcubeul? Dacă fără ea nu vom ști niciodată cât de trainic e catargul bărcii noastre?

Eu, unul, nu mă tem de furtuni. Greșesc, mă împiedic, sângerez, plâng (mai des decât aș vrea să accept), dar merg mai departe. Fără a trece prin spini, nu ajungi la cel mai frumos trandafir. Fără a suferi împreună cu un suflet complex, deformat, aiurea, nu îl vei simți pe al tău, care, cel mai degrabă e la fel de deformat și nearătos. Această cale și îl transformă în ceea ce trebuie să fie. O operă de artă, o sculptură cioplită cu sânge și nervi, cu plânsete și nopți nedormite. Altfel, nu va fi Venus din Milo, ci o piatră plină de mușchii zonei de confort.

Iubiți sufletele cu cicatrici, ele nu se tem să trăiască.

Popular posts from this blog

Butka business-ului moldovenesc 🤷

Pe noi, moldovenii, e ușor să ne minți ca să nu folosesc un verb licențios. Și cel mai bine o fac nu politicienii care datorită ciclurilor electorale o fac cu regularitate de 2-4 ani, ci antreprenorii noștri locali.



Cum se face business-ul moldovenesc? Foarte simplu! Intri pe Aliexpress și te uiți ce costă vreun dolar. De exemplu, un încărcător. Cumperi, te înțelegi la vamă, că ai cumătri, sau mai și plătești vreun TVA, care mai adaugă vreo 20% la dolarul tău. Apropo, toți chinezii îți propun invoice-uri cu prețuri mai mici ca să nu te cheltui tare. Închiriezi niște locații mici, dar plasate strategic în locuri aglomerate (pe bulevarde, lângă piața centrală șamd). Și pui prețuri de vreo 200 de lei - la moment în jur de $12. Venitul tău curat să zicem că nu e de 1000%, ci vreo 700%.



Din partidă vreo treime vor fi defecte, dar nu îți pasă. Chiar dacă cineva va reveni să returneze cumpărătura, sunt șanse puține să păstreze și bonul fiscal și cutia, să vrea să scrie plângeri și să meargă…

Care este cel mai bun dop pentru sticlele de vin?

Dopurile sunt un subiect pentru dezbateri în lumea vinului. Tradiționaliștii insistă că singura modalitate corectă de a închide o sticlă de vin este dopul de plută. Însă, vinificatorii explorează alternative la dopul de plută clasic. Astăzi vom discuta despre diversele modalități de a astupa o sticlă de vin și vom răspunde la dilema veșnică - dop de plută sau screw-cap?
Trei cele mai populare tipuri de dopuri utilizate de vinificatori sunt: dopurile de plută, dopurile de plută sintetică și screw-cap-urile.

Dopurile de plută



Utilizate de secole, dopurile de plută se dilată perfect pentru a sigila sticla și permite transferul de gaze ideal pentru vinurile care pot fi maturate datorită conținutului înalt de tanini. Dopul de plută se produce din coaja spongioasă a copacilor de plută. Acest fapt determină posibilele imperfecțiuni ale dopului de plută. Acest defect poate afecta aroma vinului adăugîndu-i un iz de carton umed - foarte neplăcut pentru a fi băut. 

Dopurile de plută sunt, de regulă,…

⛔ Cum își discriminează Doina Ciobanu followerii?

Ieri a ieșit unul dintre episoadele vlog-ului Academiei Rockit, care citează un discurs mai lung al bloggereimodelului influencerei(?) Doina Ciobanu. Și ceea ce mi-a atras atenția în el de la început a fost fraza: "Followerii nu înseamnă nimic! Influența înseamnă tot!".
Prima reacție a mea a fost "Nu poate fi! Nu în era economiei de influencer!". Dar ceea ce a urmat, era și mai șocant. 


Dar să analizăm de la început. Ce este un influencer? Dicționarul Cambridge spune că un influencer este o persoană care afectează felul cum se comportă alții. Adică, fără de cei influențați, de fapt, influencer-ul nu înseamnă nimic. De aici și tendința (exagerată, pe alocuri) a influencerilor să creeze o relație cât mai personală cu followerii săi și să le arate afecțiune cât mai intens. De fapt, cum te-ai simți tu dacă ai fi follower-ul Doinei și ea ți-ar zice că nu însemni nimic pentru ea?


Urmează o altă perlă deosebit de drăguță adresată unui grup foarte mic: Modelele din Republ…