De ce oamenii cred în povestea cu 30.000 de sirieni?

În ultimul timp, ”presa” din Republica Moldova tirajează diferite istorii dubioase legate de alegerile prezidențiale. Cică, un candidat la președinție ar închide biserici și școli, ar promite legalizarea căsătoriilor homosexuale și ar aduce refugiați sirieni în baza unui ”acord secret” cu Angela Merkel.



Rahaturile acestea se numesc teorii ale conspirației și am avut multe dintre acestea. Masonii controlează clasa politică din Moldova. Sovieticii l-au asasinat pe JFK. Voronin a comandat asasinarea lui Zeleonîi și așa mai departe.
O teorie a conspirației paote fi definită ca părerea că există cineva care asunde o informație de interes public și lansează mesaje false.
Și, totuși, de ce le credem?


1. Suntem predispuși spre suspiciuni




Dezvoltarea limbajului a adus cu sine capacitatea de a minți. Odată cu ea am dezvoltat o calitate aproape subconștientă de a pune la îndoială mesajele pe care le primim. Căutăm cusururi în felul cum sunt prezentate, alegerea vocabularului, mimica și limbajul corpului celui care ne vorbește. 
Suspiciunea e un avantaj evoluționist, dar excesul ei este în detrimentul nostru. Evoluția ne-a facut diferiți, unii cred în orice teorie nemaipomenită, alții preferă adevăruri mai convenționale

2. Doar oamenii deosebiți cunosc adevăruri secrete


Aproape toate evenimentele majore au teoriile lor ale conspirației. Mecanismul e simplu. Informația secretă e accesibilă unui grup mic de persoane care prin cunoașterea ei sunt deosebiți. Și, de multe ori, ei nu au altceva cu ce să se laude. Comunicarea ”adevărului” devine un scop în sine.

3. Anxietatea și ordinea


Teoriile conspirației te liniștesc în sensul în care îți dau o structură a unei lumi haotice. Cine decide rezultatele alegerilor din Moldova? Washingtonul sau Moscova. Arabii conspiră împotriva lumii creștine, iar bancherii evrei controlează piața financiară. Frica față de ziua de mâine și crizele posibile te fac să cauți legături sistemice. E greu să trăiești în haos. 
Și mai greu să iei decizii și să riști ca ele să fie greșite.

4. Majoritatea conspirațiilor sunt inspirate din frică


Războaiele, moartea, bolile, încălzirea globală, teroriștii te sperie. Frica te face să cauți un dușman convențional pe care să îl invinovățești și să îl urăști. Așa e mai simplu. 

5. Neîncrederea în autorități


Demonizarea lui Vlad Plahotniuc și visul unui președinte care va soluționa totul vin din deziluzionarea în organele statului care, de fapt, nu își prea îndeplinesc atribuțiile.
Noi, fiind animale sociale, căutăm mecanisme de control și e mai ușor să credem într-un sistem în care cineva obscur decide tot, decât să credem că trăim într-un sistem prost organizat în care majoritatea problemelor vin din lipsa unor mecanisme de control. 

6. Paranoia, persecutarea și invidia


Cam toți cei care cred în teoriile conspirației o fac din paranoie. Ei își imaginează amenințări complexe care îi afectează personal (câte un refugiat în fiecare casă!).
De multe ori, cei care cred în conspirații se simt victime principale ale conspirației (primii refugiați sunt la Sadova, satul de baștină a lui Igor Dodon). Ei au nevoie de un dușman extern care să explice de ce trăiesc așa de rău (nu ne lasă NATO în pace). Asta, de fapt, face parte din invidia față de cei care sunt mai de succes.

7. E vinovat oricine în afară de mine


Prin acceptarea rolului de victimă, se explică succesul nejustificat al altor oameni. Și nu trebuie să îți asumi propriile insuccese. Teoriile conspirației reduc din responsabilitatea proprie și cresc gradul de satisfacție personală. 

8. Grupurile și bârfele


De multe ori, teoriile conspirației se extind în comunități. Oamenii caută validarea propriilor poziții, acceptă viziunii similare și comunică cu cei care le cred. Bârfele au un rol important de solidificare a relațiilor în comunitate. Prin bârfe legăturile se întăresc și se pedepsesc outsiderii.

9. Restul sunt proști


Deținerea cunoștințelor speciale te face mai inteligent, iar ceilalți sunt proști sau ignoranți. E o tactică perfectă de a contracara pozițiile celor care pun la îndoială sau sunt sceptici de ceea ce prezintă teoria conspirației.

10. Criticii vehemenți sunt parte a conspirației



Criticii care vin cu argumente logice sunt greu de combătut și, de aceea, cel mai degrabă sunt parte a conspirației. 

Concluzii


Nu cred că această postare va ajunge la cei care cred în teoriile conspirației. Însă, ei au o trăsătură comună, sunt cam toți narcisiști, așa că cea mai bună modalitate este să îi lăudați cu o formulă de tipul. 
”Un om inteligent ca Dumneavoastră, cu siguranță, înțelege că nu Președintele decide acceptarea solicitanților de azil și că ei în Moldova nici nu vor să vină, alegând Suedia sau Germania”.
Sper că ți-a fost util și interesant. Un share nu ar încurca!

Comments

  1. cum ai facut concluzia ca cei ce se conduc de teorii conspirationale sunt narcisisti? ca tare-i drept ))

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN

Profil de călătoare #3: Diana "Infidela" Mocanu