Domnule Tănase, quo vadis?

PC: tanase.md

Politica moldovenească seamănă din ce în ce mai mult cu o telenovelă latino-americană. Unii politicieni au accese de amnezie care le afectează personalitatea și opțiunile de vot. Toți se cuplează. Cred că în parlament nu au mai rămas fracțiuni și grupuri politice care să nu fi făcut coaliție sau alianțe de moment cu toate celelalte prezente. Dacă un cetățean responsabil al Republicii Moldova ar fi călătorit în timp din 2009 în 2017, nu cred că ar fi înțeles multe.



 În aceste condiții, existența sau lipsa unor lideri care să nu împartă poporul în fani și hateri, mai ceva ca Donald Trump, este problematică. Nu știu care dintre partidele ”de opoziție” din parlament este cu adevărat reprezentativ astăzi. Cu siguranță că electoratul de dreapta va fi abordat de steaua în rebranding a PPEM-ului, Iurie Leancă și de cea în cădere a liberalului Mihai Ghimpu. Ambele proiecte prezintă o serie de probleme de imagine. Stigma de ”simplu Prim-ministru” a diplomatului Leancă și scandalurile de corupție care au afectat intens și zic gurile rele orchestrat PL-ul nu vor dispărea ușor.



 Oricum există loc pentru noi forțe politice de dreapta mai degrabă decât pe stânga, unde socialiștii și PD-ul și-au întărit pozițiile. Dacă reforma electorală va trece și încrederea domnului Candu în aceasta dă de bănuit că ea e un fapt împlinit, cele două partide de stânga vor fi marii câștigători. Ambele partide au organizații locale puternice și lideri locali credibili care pot fi înaintați în cadrul sistemului mixt. Care e situația pe dreapta? Există două partide extraparlamentare care au șanse reale de accedere în Parlament pe liste, dar nu cunoaștem prea mult despre structurile lor locale și eventualii lideri pe care îi pot genera.



PDA i-a oferit atuul PAS de a se retrage din cursa pentru prezidențiale, făcând din Maia Sandu un simbol al opoziției extraparlamentare. Cu toate că ea este un politician în devenire redutabil, o vedem rareori luînd rolul central în mișcarea protestatară. Mai mult, strategia ei de comunicare e destul de stranie. Are o prezență fragmentară și nu prea cunoaștem cu ce se ocupă liderul PAS.



PDA, creația sentimentelor protestare, este unul dintre favoriții naturali care are în arsenalul său și un canal de televiziune. Însă, această situație a fost remarcată și de partidul de guvernare (e tot mai clar că avem doar unul) și mașina propagandistă, recent împărțită între Președintele partidului de guvernare și unul dintre consilierii săi. PDA este obiectul unei campanii care vizează sursele de finanțare ale partidului, dar și veniturile liderului de partid. Experiența Partidului Nostru ne duce cu gândul la eventualele dosare penale care vor urma și excluderea din participarea la următoarele alegeri parlamentare.

PC: europalibera.org

Ce rămâne? Segmentul unionist. Ultimul recensământ arată că cel puțin 7% din populația țării se declară români și ei sunt alegători activi care cel mai degrabă ar vota un partid unionist. Aprecierile recensământului cel mai degrabă subestimează această opțiune etno-politică și ei trebuie reprezentați politic. Cel mai degrabă că partidul declarat unionist din parlament nu o mai face adecvat. Există câteva partide unioniste extra-parlamentare care pot cel mai optimist calificate drept marginale.



Pe de altă parte, Alexandru Tănase, unul dintre liderii cu pondere în formatul inițial al PLDM, este un unionist convins și mai și o imagine publică pe care a acumulat-o cu o serie de poziții luate în cadrul forului constituțional suprem. În perioada cât acesta a fost președinte al Curții Constituționale au fost adoptate o serie de hotărâri revoluționare. Limba de stat a devenit de jure cea română. Curtea a recunoscut oficial statutul de ocupant al Federației Ruse. Alte decizii au fost mai controversate. Cârcotașii spun că unele au fost dictate de ranchiuna personală față de fostul lider de partid, iar altele de o influență politică externă.



Ce urmează pentru domnul Tănase? El are legături evidente cu concernul media ”Timpul” care are o agendă unionistă și ar putea ușor crea sau prelua unul dintre partidele politice unioniste. Dar acesta a declarat că nu are la moment planuri altele decât cele legate de activitatea didactică și științifică pentru moment.



Ce concluzii am putea trage la moment? Ar putea fi trei explicații alternative pentru această poziție luată de fostul Președinte al Curții Constituționale.

1. Plecarea din viața publică este rezultatul unui gentlemen's agreement.





Nu toate persoanele publice au ambiții politice. În calitate de jurist, domnul Tănase a ajuns la cel mai înaltă funcție națională și ar putea pretinde ulterior la funcția de judecător CEDO sau în cadrul altor organizații internaționale. Promovarea dumnealui din partea guvernării ar putea fi condiționată de absența din politica moldovenească.

2. Alăturarea la proiectul de dreapta al diplomatului Leancă





Domnul Tănase ar putea fi parte dintr-o schemă mai largă de rebranding al PPEM care pretinde să fie forța de dreapta care va promova integrarea europeană ”cu orice preț”. Alăturarea la acest proiect ar fi mai logică înainte de campania electorală pentru parlamentare sau eventual campania locală care ar putea rezulta în urma referendumul de demitere a primarului Chirtoacă.

3. Partid unionist, dar nu imediat





Contextul politic actual este instabil și nu ar avea sens ca marea lansare în politică a domnului Tănase să aibă loc până la finalizarea reformei electorale și ar putea să piardă din actualitate în 2018. Această opțiune cred că ar fi cea mai favorabilă electoratului unionist. Ambele cauze sunt valabile, dar rămâne întrebarea despre relația lui Alexandru Tănase cu partidul de guvernare.

Deci, quo vadis, domnule Tănase?



Comments

Popular posts from this blog

Ce să faci dacă consideri că alegerile din Republica Moldova nu au fost libere și corecte?

Chirtoacă și justiția selectivă

7 organizații care ar putea cere interzicerea concertului Prodigy în PMAN