Eu am învățat engleza în jumătate de an. Nu pentru că sunt vreun geniu, ci, din necesitate, am trecut într-o clasă anglofonă la Prometeu, iar până atunci învățasem 7 ani de franceză. Acuma vorbesc mai bine engleza decât franceza, mulțumesc mult d-nei Galina Chira. Și știu la ce vă gândiți, nu, nu am folosit vreo tehnică specială, deosebită, am luat manualele de engleză de la clasa a II până la a VIII și le-am trecut rapid. Nu zic că știam engleza la nivel cu ceilalți, dar am fost motivat să renunț treptat la filmele dublate, să mă forțez să citesc literatură artistică și de specialitate engleză. După un timp am observat că am prins un ”simț” al limbii engleze. Fără a ține minte unele reguli gramaticale, le aplic inconștient. Am preluat un accent american (it figures) destul de decent, ca să mă dau drept cetățean SUA față de polonezi, olandezi și coreeni (glume nevinovate, de regulă). Ideea acestei postări nu este că vreau să mă laud, ci faptul că majoritatea lingviștilor cer o cunoașt