Nu ne place să suferim, să riscăm, să facem mize mari și să fim pe muchie de cuțit. Noi vrem ceva frumos și simplu, fără de pârjolul pasiunii care te mistuie și nu te lasă să respiri. Fără să riscăm să nu mai fim noi înșine fără ea. Fără să suferim, or, noi trăim într-o lume creată pentru confort. Un acvariu perfect în care poți evita tot ce deranjează. Alegem ceea ce e previzibil și simplu, un pic tâmpit. Dar, oare, dacă te uiți la idolii zilei, nu suntem o societate care aspiră spre prostie? De ce ne-am chinui cu un sentiment complex cu nuanțe, gelozii, obsesii, care zgârâie la fel de mult precum îndulcește sufletul. De ce am căuta Oameni, dacă e ușor să găsești tipi și tipe... Noi ne temem să suferim și nici măcar nu vrem să ne apropiem de pereții de sticlă ai acvariului nostru pentru că, în secret, vrem acel cucui care va rămâne de la atingerea lui. Amintirea unei femei fatale, unui bărbat care este mai mult decât vezi cu ochiul, al unui suflet pe cât de cicatrizat pe atâ
blogs sometimes