Acum vedem două campanii paralele în care unioniștii și socialiștii colectează semnături de la consilieri locali pentru unire sau pentru menținerea statalității. Îmi place în primul rând formula “localități”, care, de fapt, sunt în mare parte sate. În al doilea rând, e drăguț faptul că oameni care au fost aleși cu câteva sute sau vreo mie de voturi se dau foarte reprezentativi pentru populație.
Domnilor primari, omul simplu v-a votat să reparați drumul din centrul satului și gaura din podul casei de cultură, nu să vă expuneți asupra unor probleme geopolitice.
Dacă e să fim serioși, mai nimeni nu crede în activism social la noi în țară. De asta și mecanismele lui, printre care și inițiativa unui referendum nu sunt utilizate.
Partidul Democrat afirmă că a strâns 800.000 de semnături pentru sistemul de vot uninominal. Dar nu a făcut-o pentru a iniția un referendum național. Pur și simplu, au strâns semnături pe care apropo nu le putem vedea și/sau verifica că ar conține date cu caracter personal.
Cele două tabere care luptă acum pentru John Hancock-urile aleșilor locali mai bine ar căuta să schimbe Constituția și să declare scop strategic reunificarea României mari sau formarea unei con/federații dacă le va permite Curtea Constituțională. Pentru aceasta au nevoie de “semnăturile” a cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetăţeni care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Curios, totuși, că partidul care poate strânge de patru ori mai multe nu a inițiat un referendum republican.
Apropo, o semnătură vă poate face faimos. John Hancock a rămas în istorie doar pentru faptul că a pus cea mai mare semnătură pe Declarația de Independență a SUA. Așa că, puneți-le cu generozitate pe orice hârtie care vi se pare ok. Hârtia rabdă.